Vise de noapte

Capitolul 13: Paris

         Eram aşa de lihnită încât nu mai rezistam să mai stau în picioare, am vrut să mă trag din mâinile lor care mă ţineau atât de strâns. Nu vroiau să mă lase în pace, am dus ochii peste cap şi oftam lung.

- Mai vă priviţi în ochi? Dacă vreţi să faceţi un concurs "Privire chioară", ar trebui să vă opriţi şi să mă lăsaţi în pace.

         Nimic, niciun răspuns din partea celor doi şi îmi pierdeam răbdarea să mai stau cu ei. Elias veni şi vedea că amândoi nu se lăsau bătuţi, mă uitam la ei de parcă mă ucideau şi am răbufnit. 

- Naiba, încetaţi să mai vă holbaţi ca nişte răţoi fără nevastă.

         Am tras tare ca să scap de ei, mă lua o durere de burtă în loc de durere de cap. I-am lăsat uimiţi şi am mers în bucătărie să fac ceva de mâncare. O doamnă care servea, mă privea şi veni spre mine.

- Ce faceţi în bucătărie? Spune Doamna Bucătăreasă.
- Îmi pregătesc să mănânc, este vreo problemă?
- Da, eu sunt Bucătăreasa casei şi dumneavoastră îmi puteaţi spune cu ce să pot servi. Spune Doamna Bucătăreasă.
- Am mâini, am picioare şi minte încât pot face şi mâncare.
- Ce încăpăţânată mai sunteţi dumneavoastră. Spune Doamna Bucătăreasă.
- Şi încă ceva, nu mai spuneţi dumneavostră că nu sunt bătrână. Îmi puteţi spune pe nume sau domnişoara Mihaela.
- Prea bine, domnişoara Mihaela. Spune Doamna Bucătăreasă.

         Mi-am pregătit mâncarea şi mi-am pus pe masă, din nou Doamna Bucătăreasă se uita la mine ciudat.

- Ce? Nu pot mânca?
- De ce, nu mâncaţi în living? Spune Doamna Bucătăreasă.
- Vrei să se holbeze ăia la mine, cum mănânc?
- Nu, dar nu trebuie să vă fi ruşine să mâncaţi în faţa tuturor. Spune Doamna Bucătăreasă.
- Nu mi-e ruşine ci lene să merg în living. Nu vreau să murdăresc masa sau parchetul din living.
- Of....bine. Poftă bună. Spune Doamna Bucătăreasă, oftând.

          Am terminat de mâncat, mi-am spălat castronul şi l-am pus să scurgă pe chiuvetă. Merg spre camera mea, mă trântesc în pat şi vroiam să dorm, dar trebuia să fac rugăciunea, să mă spăl pe dinţi şi să mă îmbrac în pijama. Dar, să trec la subiect că nu vreau să prelungesc fragmentul degeaba. Vroiam să mă culc şi cineva bate la uşă, deschide şi mă privea, apoi intră şi veni spre mine.

- Îmi cer scuze pentru întâmplarea aia. Nu am vrut să reacţionez aşa, doar că....Spune Yuri, fiind întrerupt.
- Eşti cumva gelos că Klaus vroia să vorbească cu mine în privat?
- Da. Spune Yuri.
- Şi mai ai ceva de adăugat?
- Mihaela! Spune Yuri.
- Da.
- Nu mai vreau să îţi mai fiu prieten şi nici frate. Spune Yuri.
- Ce? Vrei să mă dai afară? Bine, mâine voi începe să îmi fac bagajele şi plec.
- Nu, lasă-mă să termin ceea ce am de spus tot. Spune Yuri.
- Dar, nu ai spus că nu mai vrei să îmi fi prieten şi nici frate cu mine? Sunt derutată.
- *încercând să îşi prindă putere* Vrei să fi iubita mea? Spune Yuri.
- CE???
- Nu te grăbi să îmi dai repede răspunsul, te poţi gândi până mâine seară. Spune Yuri.

         Mă sărută pe frunte şi iese din camera mea, lăsându-mă confuză totală. Nu vrea să fim prieteni, nu vrea să fim fraţi ci vrea să fim iubiţi? Oare, el a fost băiatul misterios sau ce? Mă omoară băieţii din ziua de azi, cel din vis spune că mă place şi cel din realitate spune că vrea să fim iubiţi. Nu cred că voi dormi bine în noaptea asta, sper să nu îmi cutreiere Yuri în visele mele că nu vreau aşa ceva, când sunt extrem de obosită şi nu vreau să mai am o confuzie totală. Sting lumina şi mă trântesc cu capul pe pernă intrând în tărâmul viselor.

- Bună. Spune Băiatul Misterios.
- Bună, cine eşti? Cum te cheamă?
- Nu pot spune, este top secret. Spune Băiatul Misterios.
- Eşti cumva Yuri?
- Nu. Spune Băiatul Misterios.
- Atunci, cine eşti? Mă sperii felul tău de a fi.
- Scuze că te sperii, dar nu e felul meu să sperii. Spune Băiatul Misterios.
- În fine, lasă-mă în pace.
- Bine, dar îţi urez bun venit în lumea mea. Spune Băiatul Misterios.
- Despre ce vorbeşti acolo?

         A dispărut şi mă lăsase singură, parcă eram în Bucureşti şi era foarte ciudat. Mă plimb pe străzile capitalei, dau de oameni care se holbau la mine de parcă eram vedetă. Un băiat ciudat veni spre mine şi vroia să îmi pună mâna pe un sân, nu i-am permis aşa ceva. 

- Hei,  vroiam să văd dacă e moale sau tare. Spune Sergiu.
- În visele tale şi dispari din faţa mea.
- Ce autoritară eşti, îmi place femei ca tine. Spune Sergiu.
- Las-o în pace, cap de ştuică. Spune Castiel.
- Tu, cine naiba mai eşti? Spune Sergiu.
- Măta. Spune Castiel.
- Cauţi cafteală, bă? Spune Sergiu.
- Hei, opriţi-vă. Sunteţi în public nu circ.
- Am plecat, dar să ştii că nu te voi uita. Spune Sergiu, plecând.
- Mulţumesc că ai sărit în ajutor.
- Cu plăcere, ajut prinţese la ananghie. Spune Castiel.
- Cum te cheamă?
- Castiel, tu? Spune Castiel.
- Mihaela, dar prietenii mă strigă Angelove.
- Angelove, îngerul iubirii? Spune Castiel.
- Da, dar nu este aşa după cum vreau eu.
- Înţeleg, bine te las. Spune Castiel.
- Hei, pot veni cu tine?
- De ce? Spune Castiel.
- Mă plictisesc singură şi vreau să merg cu tine.
- Bine, dar să nu te plângi că te dor picioarele sau altceva. Spune Castiel.
- Stai liniştit că nu mă plâng.

         Am mers pe jos şi ajungeam în parc, acolo îl aştepta un băiat cu părul alb spre verde şi avea şuvite verzi închis. 

- Bună, Castiel. Cine e fata? Spune Lysander.
- Bună, Lysander. E o fată care am salvat-o din ananghie. Spune Castiel.
- Hm...interesant. Nu mă aşteptam de la tine să salvezi o fată atât de frumoasă. Spune Lysander.
- Bună, mă numesc Mihaela şi îmi poţi spune Angelove.
- Lysander, încântat să te cunosc Angelove. Spune Lysander.

         Eu credeam că sunt în Bucureşti, dar nu era aşa cum am precizat. Eram într-un loc necunoscut de mine, cei doi băieţi se uitau ciudat la mine. Nu au dat importanţă la îmbrăcămintea, ceilalţi trecători începeau să râdă de mine. Ciudat, ce îi fac de râd? Nu arăt ridicol sau altceva, mă uit la hainele mele şi rămân surprinsă.

- Ce naiba? Mereu, când visez sunt îmbrăcată în haine lejere dar nu în pijama.
- Angelove, s-a întâmplat ceva? Spune Castiel, puţin derutat şi speriat.
- *în gând* Nu trebuie să îi sperii pentru aşa ceva, trebuie doar să mă calmez ca să nu intru în panică ca o proastă. Respir uşor şi trebuie să mă gândesc la haine comode pe trupul meu firav şi inocent.
- Angelove! Spune Lysander.

         Mă uit din nou să văd dacă am haine lejer pe mine, dar nimic că tot în pijama sunt. Trebuie să mă calmez fără să mă enervez, doar mă voi comporta ca fiind un om fără nicio haină lejeră pe el şi care cutreieră oraşul în pijama ca un/o nebun/ă. 

- Eşti bine? Spune Castiel.
- Sunt bine, stai calm.
- Dacă spui tu. Spune Castiel.
- Trebuie să te îmbraci în haine de zi. Unde stai? Spune Lysander.
- Apropo, unde suntem?
- În Paris, Franţa. Unde crezi că ai fi? Spune Castiel.
- Paris? Doamne, unde am ajuns acum. Nu se putea în Coreea? Ah...
- Ciudată! Spune Castiel.
- Vino cu noi, vom merge să îţi cumpărăm haine. Spune Lysander.
- Dar, nu am bani la mine. Cu ce să cumpăr?
- Noi pentru ce suntem aici? Nu să te ajutăm? Spune Lysander.

        Acum sunt captivă în propriul meu vis sau pana mea că nu mai ştiu ce să mai spun. Am mers într-un mall şi mergeam în căutarea unor haine de zi. Mă plimbasem, o fată ciudată vine spre noi şi se holba la mine de parcă eram vedetă.

- Cine este? Vreo somnambulă? O nebună îmbrăcată în pijama? Spune Rosalya.
- Ai vrea, tu să fie somnambulă sau nebună care e îmbrăcată în pijama. Spune Castiel.
- Voi aveţi chef de glumit sau ce?
- Scuze, aşa sunt ei glumeţi. Spune Lysander, grijuliu.
- Mda, vreau doar să caut haine ca să nu mai holbeze lumea la mine.

        Am mers în continuare prin mall şi ne-a urmat fata care ne-a observat, nici nu o cunosc şi în fine nu mă prea interesează. Mi-am luat o pereche de pantaloni mulaţi de culoare albastru, un tricou alb şi un hanorac negru. Apoi, am mers să îmi iau şosete şi adidaşi.  

- Nu prea ştii să asortezi hainele. Spune Rosalya.
- Serios? Pentru mine mă bucur cu atât decât nimic, nu sunt bogată ca să pot cumpăra tot magazinul.
- Wow...ce directă eşti. Spune Rosalya.
- Mă numesc Mihaela şi îmi poţi spune Angelove. Tu?
- Rosalya, încântată de cunoştinţă Angelove. Spune Rosalya.
- Hei, ai grijă pe unde mergi proasto. Spune Amber, împingându-mă.