Vise de noapte

Capitolul 7: Vampir sau Demon?

           Mă plimbam prin tot apartamentul şi mă gândeam la orice, să nu fiu urmărită de acei ochi ciudaţi care i-am văzut. Nu pot scoate privirea şi ochii aceea roşii, îmi dă fiori şi sper din suflet să nu mă urmărească. Şi ce este cu adresa din bileţel? 

  " Strada Trandafiri Rosi, Numar 48T, Bloc 81 - A " 

         Foarte ciudat, nu vreau să am o probleme şi voi sta departe. 

- AngeLove, te pregăteşti să mergem la muncă? Spune Rachel.
- *tresar* Da, să mergem!
- Ai păţit ceva? Eşti palidă la faţă. Spune Rachel.
- Sunt bine şi să mergem că vom întârzia. 

        Am pornit spre a merge la muncă, cât mergeam, simţeam că eram urmărită şi nu ştiam cum să reacţionez ca să nu îi sperii pe Rachel şi William. Păcat că nu am numărul lui Elias ca să pot comunica cu el despre acest lucru straniu, mă uit pe fereastra maşinii şi văd o faţă cunoscută. Era Klaus cel cu maşina neagră, poate ştie el despre acest lucru straniu.

- William, opreşte te rog!
- De ce?  S-a întâmplat? Spune William.
- Nu, doar că am o treabă prin zona asta. Voi veni singură la muncă şi stai liniştit că nu voi păţi nimic.
- Bine. Spune William.

        Trage maşina la dreapta şi ies din maşină, fug spre Klaus care merge într-o altă direcţie şi mă grăbeam să îl prind. 

- Hei, tu blondinule. Opreşte-te!
- Ooo...... ce gagică şi-a tras blondinul. Spune Luca.
- Mai taci din gură, bastardule!
- CE?!? Spune Luca.

        Klaus era în maşină pornind motorul, eu urcam repede în maşină să fiu mai aproape de el. Întoarce privirea spre mine şi era surprins, făcând puţin ochii mari.

- Nu m-ai auzit sau văzut că alerg spre tine?
- Nu, am treabă şi coboară din maşină acum. Spune Klaus.
- În primul rând, nu cobor şi în al doilea rând trebuie să spun ceva.
- Ce? Ce vrei să îmi spui? Spune Klaus, irigat de insistenţele mele.
- Ca să fiu clară şi specifică despre ce vreau să îţi spun. Poftim!

        Îi dau bileţelul şi se uita la el.

- Ce este cu adresa asta? Vrei să ne cunoaştem prin a ne întălni într-un loc să fim doar noi doi singuri sau glumeşti cumva? Spune Klaus.
- Crezi că glumesc sau ce? Azi dimineaţă, am primit bileţelul la uşă şi luând de pe jos, am văzut nişte ochi roşi şi se uitau insistenţi la mine.
- Ce ai spus? Spune Klaus, surprins.
- Ceea ce ai auzit şi cred că el este cel care mi-a dat biletul cu adresa. Şi când mergeam spre muncă, simţeam că cineva mă urmărea.
- Nu se poate, cum naiba te-a localizat? Spune Klaus.
- Despre ce vorbeşti? Cine naiba să mă localizeze pe mine?
- Ţine-te bine. Spune Klaus.

        Mi-am pus centura şi am ţinut bara aceea de la maşină care se ţine un om ca să nu se deie de-a dura. Porni motorul şi calcă pedala de acceleraţie, se mişca ba în dreapta ... ba în stânga. Mă gândeam, visez sau sunt în realitate? În clipa asta trăiesc într-un film de acţiune în care sunt urmărită de cineva care habar nu am ce vrea de la mine. Ajungeam într-o vilă, poarta cea mare a vilei se deschide şi maşina intră înăuntru şi văd chiar în carne şi oase pe Yuri. Nu mi-am dat drumul la aia chiar de îmi spuneai "eşti în siguranţă, acum" pentru mine a fost o nebunie totală, dar mi-a plăcut să trăiesc o clipă într-un film de acţiune.

- S-a întâmplat ceva, Klaus? Spune Yuri.
- Cam da, trebuie să afli singur de la ea. Spune Klaus, arătând cu privirea spre mine.
- Mihaela! Spune Yuri, surprins.

        Iau aer în piept şi desfac centura, deschid portiera şi merg direct spre Yuri cu o privire ciudată.

- Omule, ce mi-ai făcut?
- Ce? Ce să îţi fac? Spune Yuri, surprins.
- Ce vor bestiile sau ce-o mai fi şi ăia. Mai exact, ce vor de la mine?
- Hm... Spune Yuri, care pune mâna la cap şi îşi frecă.
- Ai uitat ceva să îmi spui sau ce?
- Despre ce vorbeşti acolo? Spune Yuri.
- *dau biletul* Poftim!
- Ce este? Un bilet de dragoste? Spune Yuri.
- Tu ai chef de glumit sau ce?
- *se uită în bileţel*"Strada Trandafiri Rosi, Numar 48T, Bloc 81 - A" Îmi dai o întâlnire? Spune Yuri.
- Ai înnebunit şi tu?
- Nu, doar am spus ironic. Spune Yuri.
- Azi dimineaţă, când m-am trezit şi eram în bucătărie. Cineva a bătut la uşa mea, mi-a dat bileţelul pe subt uşă şi am văzut ochi roşi care se uitau insistenţi la mine.
- CEEEE? Spune Yuri, făcând ochi mari ca cepele.