Capitolul 16: Sweet Amoris

18 2 0
                                    

          Sărutul m-a marcat şi ne-am oprit, apoi ne priveam în ochi şi eu vroiam să ies din cameră şi el m-a oprit, prinzându-mă de mână. 

- Mihaela, ţi-am dovedit iubirea mea pentru tine printr-un sărut. Spune Yuri.
- Yuri!
- Ştiu că te-a surprins şi îmi cer scuze, nu am vrut să se întâmple în modul acesta. Spune Yuri.
- Mă poţi lăsa singură?
- Nu, până ce îmi spui ce ai visat. Spune Yuri.
- Of...

         I-am spus ce am visat, nu tot că nu vreau să provoc probleme grave. Se ridică şi mă lasă în sfârşit singură mă rătăcesc printre gânduri şi încep să ameţesc. Mi se pare că camera mi se învârte, corpul deveni în ce în ce mai greu şi mă apăsa pe mine şi cad pe patul meu cel moale. Închid ochi şi intru din nou în lumea viselor, poate acolo voi găsi mâncare şi voi uita ce s-a întâmplat acum. În realitate fără ca eu să ştiu ce se întâmplă, Yuri merge să îi caute pe Klaus şi Elias ca să discute despre mine. 

- Ai vorbit cu Mihaela? Spune Klaus.
- Da, mi-a povestit şi am lăsat-o singură. Spune Yuri.
- Am analizat corpul ei şi mi se pare ciudat, chiar dacă nu a mâncat cum trebuie şi nu la asta mă refer, ci la faptul că îi văd ceva neclar. Nu pot pronunţa acum până nu am rezultatele, nu vreau să spun ceva greşit. Spune Elias.
- Înţeleg, dar trebuia să mănânce că deja a trecut o săptămână fără să mănânce. Spune Yuri.
- Spune-i lui Thor, despre asta. Spune Klaus.
- Despre ce vorbeşti acolo? Spune Yuri.
- Iar sunteţi aici? Nu aţi plecat? Spune Cain.
- Ce mai vrei să faci, aici? Spune Yuri.
- Să joc cu maneta, deja am ajuns la un nivel mare. Spune Cain.
- Mai lasă jocurile şi treci la treabă că avem multe şi neterminate. Spune Yuri.
- Ah... Spune Cain.

          Deschid ochi şi îl vedeam pe Castiel lângă mine, mă uitam cum dormea şi suna alarma telefonului său, îl oprea şi se întorcea cu faţa spre mine. Închide ochi şi stă cinci secunde şi îşi deschide ochi surprinşi la mine. 

- Ce naiba cauţi în patul meu? Spune Castiel.
- Hpmf...
- Ai dispărut ca prin magie fără niciun răspuns. Spune Castiel, ridicându-se în fund.
- Măcar ţi minte ce am vorbit atunci?
- Da. Ţin minte foarte bine. Spune Castiel, în acel moment se aude un sunet ciudat.
- Ah, mi-e foame!
- Nu ai mâncat în realitate? Spune Castiel.
- Mi-am făcut mâncare şi unul a sărit în sus că i-am luat o bucăţică de carne şi mai aveam şi fidea instant şi mă insulta şi nu am mai mâncat.
- Serios? Ce tâmpit de om este! Spune Castiel.
- Of..
- Hai, scoală-te ca să îţi fac mâncare. Spune Castiel.
- Ştii să găteşti? 
- Da, crezi că un băiat nu ştie să gătească? Spune Castiel.
- Desigur că ştie, dar unii sunt prea proşti să facă mâncare şi trebuie să gătească iubita sau mama pentru ei.
- Ai dreptate, aici! Spune Castiel.

       L-am urmat în bucătărie şi pregătea să gătească mâncare ca să mâncăm amândoi. Vroiam să îl ajut, dar nu vroia niciun ajutor. Se descurca singur fără niciun ajutor, mă uitam la el cum gătea şi cum pregătea masa pentru micul dejun. Miroseam mâncarea şi un oftat scurt, luam furculiţa şi lingura, încep să mănânc. Castiel se uita la mine cum mâncam, am terminat de mâncat şi luam apă să beau că îmi era foarte sete. 

- A fost bună şi gustoasă. Eşti un bucătar bun. 
- Mulţumesc de compliment. Spune Castiel, zâmbind.
- Îmi place zâmbetul tău, îmi place cum zâmbeşti.
- Mulţumesc. Spune Castiel, tresări şi roşind.
- Şi ce faci azi? 
- Merg la liceu. Spune Castiel, mestecând mâncare.
- Voi veni şi eu să văd cum este liceul tău.
- Nu poţi veni, străini nu au voie în liceu. Spune Castiel.
- Poate da, dacă eşti isteţ.
- Chiar vrei să vii? Spune Castiel.
- Da. 
- Bine, dar nu voi răspunde eu la ceea ce faci. Spune Castiel.
- Ok.

         A terminat şi el de mâncat, luase geaca şi porni la drum. L-am urmat, mergând pe drum, am dat de Lysander.

- Bună, unde ai dispărut în aceea zi? Spune Lysander.
- Bună, m-am trezit în realitate şi uite-mă din nou aici.
- A trecut doar şapte ore de când ai dispărut. Spune Lysander.
- Poftim?
- Ce te miră, faptul că a trecut doar şapte ore după dispariţia ta? Spune Castiel.
- Mă miră faptul că a durat o săptămână visul şi aici a durat doar şapte ore? Of, ce ciudat!
- Tu ai spus, ciudato! Spune Castiel.
- Nu fi rău cu ea, Castiel. Spune Lysander.
- Mergem?
- Unde? Spune Lysander.
- La liceu, vreau să mai văd cum este să fi elev la liceu.
- Dar, e interzis să vină străini. Spune Lysander.
- Ştiu, dar am un plan.
- I-am spus şi eu, dar nu mă ascultă. Spune Castiel.
- Angel... Spune Lysander, întrerupt.
- Lys... Spune o fată ciudată cu o voce piţigăiată.
- Nina, de ce nu eşti la şcoală? Spune Lysander.
- Am venit să te conduc până la liceu. Spune Nina.
- Mă descurc şi singur, dute la şcoală ca să nu faci absenţe. Spune Lysander.
- Am scutire pentru absenţe. Spune Nina.
- *bombăneam încet* Ce obsedată, nu lasă pe băiat să respire.
- Tu, cine eşti? Spune Nina.
- Noua colegă a lor. 
- Nouă colegă? De ce, nu mi-ai spus că ai o nouă colegă? Spune Nina.
- De ce, te-ar interesa acest lucru?
- Nu am încredere şi mi-e teamă să nu mi-l furi pe Lysander. Spune Nina.
- Pff.... Hahaha... *m-a bufnit râsul*
- Ce este aşa de amuzant? Spune Nina.
- Eşti ciudată, Angel. Nu ar trebui să râzi de ea, pune-te în locul ei să vezi cum e. Spune Lysander.
- Ştiu, ceea ce vrei să spui. Dar, mă amuză faptul că ea nu realizează că e prea mică pentru tine ca iubită. Şi nu cred că e genul tău, cunosc foarte bine persoanele obsedate şi nu trăiesc în realitate ci într-un spaţiu a lor închis.
- Tu, cine eşti? Vrei să mă desparţi de Lysander? Spune Nina.
- Uite, dovada că e obsedată de tine.
- Nu este adevărat. Spune Nina.
- Angel eşti rea, nu cred că ar fi obsedată Nina de mine ci doar mă îndrăgeşte şi admiră ceea ce fac eu, ştiu cum este Nina. O cunosc şi nu cred că s-ar gândi la o relaţie cu mine. Cred că înţelege că nu e genul meu de femeie pentru mine, eu o consider o soră pentru mine. Spune Lysander.
-Bine, dar mi-am spus părerea că am văzut la unele fete prea obsedate, dar în fine nu vreau să continui.
- Nina, du-te la ore ca să nu faci absenţe, te rog. Spune Lysander.
- Prea bine. Spune Nina, întristându-se şi plecând.
- Hai să mergem şi nu te mai gândi la ea. 

Vise de noapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum