Vise de noapte

Capitolul 9: Urmărită

           Eram într-o şedinţă care trebuia să fie ieri, dar a amânat-o pentru ziua de azi. Nu vreau să vă plictisesc cu şedinţa, deci şeful se uita la mine de parcă i-am ucis nevastă sa. 

- Mihaela, vei merge în verificarea proiectului care face progres în construirea clădirii. Spune Daniel.
- Prea bine. 

         M-am ridicat şi am pornit, în loc să mă duc să verific proiectul care mi-a dat şeful. Am mers să scot bani din card, cumpăr o uşă şi vin cu camionul care aducea uşa. L-am întâlnit pe administrator care era surprins că am cumpărat o uşă nouă. 

- Ce? Ce vă miraţi? Credeaţi că voi da bani pe uşă? Nu, eu cumpăr şi vă dau bani pentru chirie şi atât.
- Dar, ce directă mai sunteţi de parcă sunteţi aproape să îmi daţi ordine. Spune administratorul.
- Mă mir, dar mă abţin. Poftim, banii!
- Mulţumesc. Spune administratorul, luând banii şi numărând.
- Gata?
- Da, domnişoară. Spune domnul Valeriu.
- Poftim, sper să nu fie niciun deranj că aţi pus uşa.
-Nu este nimic, doar îmi este datoria să pun uşa. Spune domnul Valeriu.
-La revedere.

          Am vrut să plec, dar am fost oprită de administrator.

- Nu aţi dat banii corecţi. Spune administratorul.
- Serios? Crezi că sunt bogată? Nu am vilă, nu sunt politician. M-am informat şi am plătit corect. Dacă, doreşti să vă dau în judecată pentru că şantajaţi oamenii care sunt săraci pentru un ban. Puteţi ca cei săraci să nu plătească şi să plătească cei care muncesc sau să plătiţi dumneavoastră pentru tot blocul. Acum, vă las că am treabă şi nu vreau să zboare timpul pe care îl am.

          Am plecat lăsând fără să mai dea replică, am ieşit din bloc şi am mers spre staţia de autobuz. Venise autobuzul şi am mers spre clădire să verific tot, am ajuns şi mi-am pus cască de siguranţă pe cap.

- Deci, cum stăm în acest moment?
- Stăm bine, toţi îşi fac treaba bine. Spune Gavril.
- *mă uitam în jur* Putem vedea mai aproape?
- Da, desigur. Urmaţi-mă! Spune Gavril.

          L-am urmat, am urcat cu liftul şi mă uitam în jos. Mă plimbam şi analizam, totul era perfect făcut şi mi-a plăcut spaţiul. Era o clădire care se făcea un bloc stabil pentru cutremure, am verificat tot şi am lăsat pe ei cu treburilor lor. Ajung înapoi la muncă şi explicând şefului tot, Rachel veni în biroul meu să mă înveselească.

- Ştii, ce au vorbit gâinile între ele? Spune Rachel.
- Că sunt împăiate şi dezordonate?
- Nu, greşit. Vrei să îţi spun? Spune Rachel.
- Spune, dacă tot ai început.
- Sunt două găini diferite, una e de la ţară şi cealaltă de la oraş. 

Găina de la ţară, o întreabă: "Cum sunteţi ţinute?" 
Găina de la oraş: "Închise ca nişte găini fără stăpân." 
Găina de la ţară: "Pe noi ne ţine libere şi ne plimbăm peste tot." 
Găina de la oraş: "Ah, ce bine de voi că sunteţi de la ţară." 
Găina de la ţară: "Păcat de voi, nu aveţi ceea ce doriţi." 
Găina de la oraş: "Dar, ştii care e faza?" 
Găina de la ţară: "Ce?" 
Găina de la oraş: "Ne-a făcut treucă ca să mâncăm ca ei." 
Găina de la ţară: "Ce nebuniei totală, cum poate să facă o treucă?" 
Găina de la oraş: "Vrea să ne înveţe bunele maniere." 
Găina de la ţară: "Bunele maniere? Ce mai este şi asta?" 
Găina de la oraş: "Păi, se spune că dacă ai bune maniere eşti frumoasă şi deşteaptă." 
Găina de la ţară: "Şi noi ce suntem? Ne dă mâncarea pe jos ca să mâncăm." 
Găina de la oraş: "Needucate şi obraznice." 
Găina de la ţară: "Vai, voi face protest pentru aşa ceva. Noi dăm ouă şi ei ne fac needucate şi obraznice? O să fie de rău."
Găina de la oraş: "Ce vei face, atunci? Cum vrei să protestezi?"
Găina de la ţară: "Mă gândesc!"
Găina de la oraş: "La ce te gândeşti?"
Găina de la ţară: "Gata, am găsit soluţia." 
Găina de la oraş: "Ce soluţie?"
Găina de la ţară: "Nu mai produc ouă."
Găina de la oraş: "Vrei să explodezi? Ţinând ouăle în tine?"
Găina de la ţară: "Le ascund şi apoi le mănânc eu, decât să mănânce ei."
Găina de la oraş: "Eşti de pomină, te las că mi-a venit pofta să mănânc."
Găina de la ţară: "Bine, pa găină fandosită."