Capitolul 1 - Christina Hera: „Salvată din Infern"

25.8K 1.2K 2.2K
                                    

„Suntem ceea ce suntem

Încă din ziua în care ne naştem.

Fiecare are locul lui în acest univers,

Lipsit de sentimente şi de scrupule

Însă, suntem singurii care putem

Să ne schimbăm acest crud destin

Ce ne sfâşie încet sufletul

Chinuit în fiecare zi de acea iubire toxică,

Ce ne-a fost dată s-o avem."

Carolina Hills 

***

Capitolul 1

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Capitolul 1

Christina Hera

„Salvată din Infern"

***

Știi momentul acela în care încerci din răsputeri să-ți vezi de viaţa ta? S-o trăieşti în linişte, aşa cum vrei, dar se sfârşeşte, ca de fiecare dată, prin a fi călcată în picioare?

Ei bine... cam aşa e şi viaţa mea. Încă de când m-am născut, se pare că viaţa nu şi-a dorit, nici măcar o clipă, ca eu să fiu fericită, aruncându-mă de la o vârstă fragedă în ghearele morţii. Şi singurul lucru pe care-l poţi face e să supravieţuieşti aşa cum poţi, luptând în fiecare clipă pentru viaţa ta, pentru sufletul tău, înainte ca totul să se destrame brusc şi să nu te mai poţi ridica de jos.

Inspir adânc şi încerc să mă imaginez în cu totul altă parte, decât aici, în locuri mult mai frumoase decât livingul casei mele. Nu de alta, dar până şi mâncarea îmi stă în gât la cât de groaznic e locul în care locuiesc. În plus, tata are prostul obicei de a râgâi ca un porc, de a se comporta ca un maniac şi, dacă nu îi convine ceva, te poate nimeri oricând cu o sticlă direct în cap.

― Maryse, unde dracu' e băutura mea? glasul mult prea tare al tatei urlând la mama din capătul celălalt al livingului, mă readuce la realitate.

Îmi spulberă fiecare gând profund pe care îl am, în timp ce se uită la meci, scăpându-i din când în când câte o înjurătură destul de colorată.

― Ţi-o aduc acum, îi răspunde mama, vizibil agitată.

O privesc cum se îndreaptă cu paşi repezi spre frigider, îl deschide larg şi scoate o sticlă de bere rece. Ultima din câte se vede de aici. Trânteşte uşa frigiderului şi se învârte, la fel de agitată, prin bucătărie, de parcă a uitat încotro se îndreaptă. Ia un desfăcător şi desface capacul sticlei printr-o smucitură, apoi se îndreaptă destul de grăbită spre tata care încă aşteaptă, bătând din degete pe brațul fotoliului. Îi aşază sticla pe măsuţa de lângă fotoliu, dar pe când să se întoarcă liniştită înapoi la treburile ei, bombănitul sadic al tatei o face să se oprească în loc, înmărmurind. Pot s-observ încă de aici felul în care înghite în sec.

Legături Predestinate ( #1 Seria Trandafirului)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum