Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 17
Christina Hera
„Viaţa e plină de surprize"
***
Inspir adânc aerul proaspăt al dimineţii şi îmi deschid ochii, de îndată ce razele soarelui se simt tot mai mult pe chipul meu şi oftez. Zâmbetul îmi apare din bun senin şi tot nu-mi vine să cred cât e de nebun Augustin, dacă e în stare să se caţere pe gărduleţul lipit de peretele casei şi să se furişează în dormitorul meu, doar ca să-mi fie alături. Este când doar stăm şi povestim, ceea ce e ciudat pentru mine, mai ales că el nu face aşa ceva, de-obicei. Mă simt de parcă îşi doreşte să mă cunoască mai bine, nu doar să mă sărute şi să-mi spună fără nicio ruşine ce e în mintea lui. Şi sunt al naibii de multe. Încă zâmbind mă ridic din pat şi mă duc spre geam, aşezându-mă mai apoi pe pervazul acestuia şi îmi aţintesc privirea înainte. Dacă acum o săptămână şi un pic priveliştea mea era o grădină imensă şi o piscină, ei bine acum, e doar aleea din faţa casei şi strada care pare destul de circulată.
― Nebun incurabil, rostesc cu voce tare, caracterizându-l pe Augustin apoi îmi frec faţa cu palmele, ca în cele din urmă să mă întind mai rău ca o pisicuţă.
E atât de bine. Mă ridic de pe pervaz şi mă îndrept spre noptiera de lângă pat şi-odată ajunsă dreptul acesteia, iau telefonul în mână şi-l verific, constatând faptul că am un mesaj de la... Augustin?! Dacă la capitolul trimiterea mesajelor nu era un as, acum însă a început să se mai obişnuiască cu asta, fiind chiar ok. Fără să mai stau pe gânduri, îl deschid cu inima bătându-mi puternic în piept şi încep să citesc.
„Somn uşor, micuţa mea! Odihneşte-te bine, mai încolo vin după tine. Aşa că nu-ţi face planuri pentru ziua de azi.
– Augustin"
Mesajul lui mă pune puţin pe gânduri. Unde vrea să mă ducă şi ce anume vrea să facem? Încerc să-mi dau seama, plimbându-mă dintr-o parte în alta a camerei, dar nu prea reuşesc, nu de alta, dar e plin de surprize şi la cât e de nebun, trebuie să mă pregătesc pentru absolut orice. Scutur uşor din cap, zâmbind şi mă îndrept spre dulap. Îl deschid larg şi scot din el salopeta din blugi scurţi, un maieu negru şi o pereche de lenjerie intimă din bumbac şi le aşez pe suprafaţa patului.
Închid dulapul la loc şi mă îndrept spre baie cu Azazel şi Azriel pe urmele mele, dând fiecare din codiţă fericiţi. Ghemotoacele pufoase i-au cam ţinut locul lui Augustin după ce pleca dimineaţa de la mine, doar ca să nu-l prindă John, deşi, n-aş fi vrut să plece. Mă simt ca în povestea Twilight, în care Edward se furişa în camera Bellei fără ca Charlie să ştie, însă aici e puţin mai altfel, căci am sentimentul că John oricum ştie că nebunul meu se furişează aproape seară de seară în dormitorul meu şi rămâne aici până dimineaţa. În ciuda acestui fapt tot nu zice nimic, poate din cauza lui Maryse, care mai mult ca sigur l-ar tranşa pe Augustin. poate doar să încerce, căci ştie că dacă asta se va întâmpla aş fi în stare să mă mut înapoi în casa Ozera şi să întrerup orice legătură cu ea, fie chiar şi doar câteva priviri fugitive fără să ne vorbim. Încă tot nu ne înţelegem.
