„Atunci îmi voi îmblânzi Demonul şi voi deveni Îngerul de care ai nevoie, fiindcă n-am de gând să te mai las să scapi, ochişori ciudaţi."
Augustin Ozera
***
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 14
Augustin Ozera
„Încrederea se căştigă, nu se oferă"
***
Mă trezesc cu cea mai mare durere de cap posibilă, foindu-mă când pe-o parte, când pe alta, dar parcă nu îmi găsesc locul. Fir-ar! Toate acele pahare de alcool plus drogul pe care l-am luat şi-au cam făcut efectul, iar acum trag ponoasele după o noapte de dezmăţ. Îmi deschid ochii şi aţintesc tavanul, în timp ce lângă mine se foieşte Olivia. Da, cu ea mi-am petrecut noaptea şi încă ce mai noapte. După scandalul cu Christina am luat-o pe Olivia şi-am venit cu ea în dormitorul meu. Am trântit-o de fiecare perete care mi-a ieşit în cale, sărutând-o şi i-am sfâşiat la propriu hainele de pe ea, trâgându-i-o în final într-un asemenea hal de n-a mai ştiut nici cum o cheamă. Oftez prelung şi-mi închid ochii, amintindu-mi în continuare de ce-am făcut cu Olivia azi-noapte. Au fost momente în care am văzut-o pe Christina în locul ei şi-am vrut s-o pedepsesc pentru ceea ce mi-a făcut, aşa că i-am tras-o Oliviei până a leşinat la propriu. Târfuliţa aia mică şi-a jucat destul de bine rolul de mironosiţă, încă de când a păşit aici în casă, făcându-mă până şi pe mine să cred că poate fi altfel decât multe alte fete, dar uite că m-am înşelat amarnic. Şi eu care îmi doream s-o prezint tuturor ca fiind iubita mea. Drace! Am lăsat garda jos şi unde am ajuns? Niciunde. Nu merită! Nici ea, dar nicio altă fată, aşa că începând de azi demonul va domina în totalitate starea mea de spirit.
Buzele Olivei se lipesc de ale mele, scoţându-mă dintre gândurile ce m-au acaparat dintr-odată şi-ncepe să mă sărute fără nicio jenă, în timp ce mâna ei se strecoară pe sub plapuma subţire care ne acoperă trupurile dezgolite, prinzând în palma sa membrul ce se întăreşte încetul cu încetul şi se măreşte, făcând-o să-şi lingă buzele constant. Se pare că are chef de joacă, mai ales că Oliviei îi cam place să-l simtă adânc în gura ei, aşa că, cine sunt eu să spun „nu" unui asemenea „mic dejun". O trântesc efectiv în aşternuturi, punându-mă deasupra ei şi intru brusc în interiorul său, nu înainte de a-mi pune prezervativul, pentru că nu am chef de surprize, fără să aştept vreo încuviinţare de la ea şi mă mişc la fel de nervos ca şi azi-noapte. N-am de gând s-o menajez şi să fiu blând, aşa că mă prind cu mâinile de tăblia patului, înfigându-mă tot mai adânc în ea, însă de îndată ce-i aud cuvintele, încremenesc.
― Hai, demonule, arată-mi ce poţi, îmi vorbeşte lasciv, lingându-şi buzele, parcă cerând şi mai mult decât primeşte.
Mă opresc brusc şi ies din ea, aşezându-mă mai apoi pe marginea patului, încercând să mă calmez. De ce naiba a trebuit să pronunţe tocmai acum cuvântul acela? Fir-ar! Singura care m-a numit până acum „demon" a fost Christina, iar pe buzele ei sună al dracului de bine, încât pe ale Oliviei doar ce îmi zgârie timpanele.
