Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 4
Augustin Ozera
„Lupte Interioare"
***
Drace!
De ce simt că înnebunesc? Am mai sărutat-o până acum de vreo două ori, însă n-a fost niciunul ca şi sărutul acela din maşină. Sărutul ei stângaci mă excită şi mai mult, încât aş fi vrut ca momentul nostru să se ducă până la extrem. S-o simt pe deplin, să-i sărut fiecare părticică a pielii, s-o fac să-mi geamă numele prelung şi puternic, dar totul s-a năruit atunci când a pus punct la tot. La naiba! Respingerea ei mă face s-o doresc şi mai mult şi să fiu al naibii dacă nu-mi place jocul acesta, de-a şoarecele şi pisica.
Zâmbesc de îndată ce-mi aduc aminte de ceea ce i-a spus Emmei, că sărut al dracului de bine, şi asta mă face mândru, într-un anumit fel. Nici nu are de ce să se plângă, ştiu exact cum le place şi cum să le fac pe toate să se topească în braţele mele. Sunt un demon dat naibii când vine vorba de băgat o femeie în pat, dar şi atunci când vreau să le fac să cedeze, să se topească ca o îngheţată într-o zi a lunii lui cuptor. Sunt hotărât. Nu dau înapoi orice-ar fi, însă ea îmi demonstrează contrariul ori de câte ori pune stop... la tot.
Fir-ar să fie! Îmi pun mâinile în cap şi realizez că umblu haotic prin cameră, de mai bine de cinci minute. În momentul de faţă simt nevoia de aer, aşa că decid să ies la o ţigară pe balcon. La naiba cu ţigările! Tot am spus că mă las de acest viciu prostesc, dar uite că tot ajung în situaţia în care am nevoie de el ca să mă calmez. Mă îndrept cu paşi leneşi spre uşa de sticlă. O împing într-o parte şi ies în balconul spaţios. Iau pachetul de pe măsuţă şi scot o ţigară din el. O duc mai apoi spre buze, o aprind cu bricheta pe care o găsesc tot acolo, la locul ei, pe măsuţă şi trag puternic din ea, direct în plămâni. Las fumul să-mi iasă printre buzele întredeschise. Mă îndrept spre marginea balconului şi îmi aşez coatele pe balustradă, fumând ţigara în linişte. Fac ce fac şi tot la ea îmi e gândul.
La micuţa cu ochişori ciudaţi, ce locuieşte la noi în casă. Ori de câte ori o văd cu vânătăi pe corp, aproape că izbucnesc de furios ce sunt, dar azi mi-am ieşit complet din minţi, de îndată ce am văzut felul în care dădea acel Fabian în ea. Nici acum nu-mi vine să cred ce a putut să scoată pe gură. Cum adică tatăl ei i-a vândut-o lui? Oricum i-am tras o bătaie ca la carte nemernicului aceluia, încât nu se va mai putea mişca pentru mult timp. Tind să cred tot mai mult că Emma a adus-o aici pentru a o proteja, dar tot simt că e ceva mai mult la mijloc. Până acum toate prietenele surorii mele s-au dovedit a fi nişte profitoare, nişte materialiste, fiind în stare să se culce până şi cu mine pentru a putea profita de situaţia ei materială.
Noroc că mi-am dat seama de asta mai devreme, decât mai târziu şi le-am întors pe toate părţile până mi-au trecut prin pat şi, în cele din urmă, le-am scos în şuturi pe uşa principală. I-am demonstrat Emmei ce fel de prietene avea, aşa că acelaşi lucru voi face şi cu Christina. Sunt curios până unde se va întinde naivitatea şi timiditatea ei, deşi cred că ştiu deja răspunsul. Trag pentru ultima dată din ţigară fumul în plămâni şi-o sting mai apoi în scrumiera de lângă mine. Trebuie să pun punct şaradei acesteia, de preferat înainte să-mi pună mie ceva în cap.
