Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 25
Augustin Ozera
„Dimitri Valkov"
***
Dimitri Valkov
Fiul lui Ivanovici Valkov şi a Alexandrei Matei. Deci e jumătate rus, jumătate român, constat în sinea mea, în timp ce-mi frec barba rasă şi citesc în continuare datele ce-mi apar pe ecranul imens din faţă. Îmi aduc aminte de zilele în care mama şi tata vizitau România, dar asta a fost cu mult timp în urmă, iar eu eram mult prea copil ca să-mi mai duc aminte de ce sau pentru ce. Scutur uşor din cap şi citesc mai departe. Nu are nici tată, nici mamă. Mama lui, Alexandra Matei a murit când acesta avea doar zece ani, fiind răpusă de cancer la plămâni, în ultimul stadiu. În schimb tatăl lui, Ivanovici Valkov a murit în urma unui asasinat cel viza, în Moscova.
Se pare că numele asasinului nu e cunoscut, dar înainte de asta şi-a făcut fiul dispărut cu ajutorul părinţilor mei. Încă încerc să-mi dau seama ce legătură are un ţânc de douăzeci şi unu de ani cu familia mea, dar să fiu al naibii dacă îmi dau seama! Mă uit în continuare la poza lui şi tot nu mi se aprinde beculeţul. Oftez prelung, enervat de faptul că nu găsesc motivul pentru care Emanuel e aşa de interesat de Dimitri, sau de ce acesta are o legătură cu familia mea şi îmi îndrept privirea spre monitorul încorporat în blatul mesei – din mijlocul sălii mari – şi încep să tastez butoanele digitale, căutând tot mai adânc în baza de date.
― Alex, spune-mi că ai găsit ceva? urlu cât să mă audă, de îndată ce nu găsesc nimic şi mă îndrept de spate, întorcându-mi privirea spre sala tehnică.
― Tot ce am găsit e asta, spune şi-mi face semn din priviri spre ecranul imens şi mă întorc cu totul spre acesta, încercând să-mi dau seama de ce anume îmi arată Alex imagini din aeroport.
Tipul ce apare pe camerele de supraveghere din aeroport îmi pare destul de cunoscut, la prima vedere, aşa că îi fac semn lui Alex să mărească imaginea şi de îndată ce aceasta se clarifică, rămân surprins să-l găsesc pe Dimitri în New York.
― De când sunt imaginile? îl întreb pe Alex şi mă îndrept spre el, auzind cu uşurinţă felul în care tasează.
― De acum jumătate de oră, îmi răspunde şi încă încerc să-mi dau seama ce anume caută Dimitri în oraş, mai ales că Emanuel e pe urmele lui.
Sper doar că nu e atât de prost, încât să cadă în capcana pe care Emanuel a întins-o prin mine, dar dacă pot ajunge la el înainte ca Emanuel să afle că e în N.Y., asta mi-ar da un avantaj destul de mare pentru a afla mai multe lucruri.
― Vreau să ştiu unde s-a cazat sau dacă s-a cazat sub un alt nume, cât de repede, îi ordon şi acesta începe să tasteze cu repeziciune, căutând ceea ce l-am rugat.
