Legături Predestinate ( #1 Seria Trandafirului)

Capitolul 3 - Christina Hera: „Cumpene Efemere"

Christina la media 💗

________________________________

Capitolul 3

Christina Hera

„Cumpene Efemere"

***

Rămân pe loc preţ de câteva minute, uitându-mă adânc în ochii lui Augustin, iar el face la fel, uitându-se în ochii mei destul de încruntat. Pare oarecum surprins din cauza faptului că nu l-am lăsat să vorbească, să spună ce s-a întâmplat cu adevărat şi ştiu că se întreabă în sinea lui de ce am procedat astfel. Dar încep să mă întreb şi eu, în acelaşi timp, de ce anume îl interesează atât de mult cine m-a bătut?

Se observă clar în atitudinea pe care o are că nu-i pasă mai deloc de situaţia mea, că şi-ar dori să nu fiu aici, aşa că nu înţeleg de ce naiba m-a mai întrebat. Ce are de câștigat din asta? Emma se chinuie de câteva minute bune să mă ajute să mă ridic de jos, dar în zadar. Durerile pe care le am sunt mult prea intense, simţindu-le până-n măduva oaselor. Nu văd cum ar putea să mă ajute fără ajutorul fratelui ei. O observ întorcându-şi chipul spre Augustin şi-i aruncă o privire autoritară. În tot acest timp el a stat cu mâinile încrucişate la piept, uitându-se la noi cu o expresie serioasă.

Pe bune? Ce-aş vrea să-i şterg expresia aia de pe faţă. Of, la naiba! Încep să mă uit când la Emma, când la Augustin şi în momentul acesta realizez cu stupoare ce anume doreşte să-i spună sau mai bine spus ce anume doreşte să-l pună să facă. Dar eu nu-mi mai doresc asta sau îmi mai doresc? Oare chiar îmi doresc să mă ridice de jos şi să mă poarte pe braţele lui până în camera mea? Într-un anume fel nebunesc chiar îmi doresc asta.

Nu, nu mai fi proastă, Christina! Asta nu se va întâmpla. De ce s-o facă? urlă raţiunea în mine ca o descreierată.

― Ai de gând să stai acolo şi să ne priveşti aiurea sau ai de gând să mă ajuţi s-o duc în camera ei? îl întrebă Emma pe fratele ei, făcându-l să-şi revină din reverie.

― Emma, sunt bine. Mă pot ridica şi de una singură, îi spun protestând.

Simt cum privirea lui încă mă arde ca o flacără ce nu vrea să se stingă, făcându-mă să înghit în sec, în timp ce încerc să mă ridic de jos, dar eşuez. Poate-ar fi trebuit să-l las să mă ajute de la bun început, de preferat înainte ca Emma să apară în peisaj. Însă, acum tind să cred că nu mă suportă şi mai mult ca înainte.

Bună impresie ai mai făcut, Christina!

― Christina, nici nu te poţi mişca, aşa că termină cu prostiile, mă dojeneşte Emma aspru. Augustin te va lua de jos şi te va duce în camera ta. Nu e aşa, frate? îl întreabă din nou pe Augustin, întorcându-şi privirea spre el.