„Tu eşti jumătatea de care un demon are nevoie în jurul său,
Să-i înteţească nebunia ce urlă ca un răget dur scos din
Străfundul Iadului
Tu eşti flacăra ce mă menţine viu,
Atunci când întunericul mă cuprinde cu ale sale mâini
Tu eşti Focul Sălbatic ce-mi dă putere ca să lupt
Să fiu nemernicul de la început,
Să te iubesc si să te-ating, aşa cum doar eu ştiu
Să-ţi gust buzele şi pielea
Ce mă fac să cred că eşti ca mierea,
Să-ţi şoptesc cuvinte dulci,
Transmiţându-ţi prin corp furnicături.
Să-ţi şoptesc că Te Iubesc!
De îndată ce tu îmi spui că mă doreşti,
Contopind Iadul şi Raiul pe Pământ
Atunci când binele şi răul se unesc"
Augustin Ozera
***
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 27
Augustin Ozera
„Foc Sălbatic"
***
Îmi frec faţa nervos din cale-afară şi tot nu înţeleg, cum mama dracului a putut Emanuel să ne scape aşa printre degete? A câta oară? Şi când mă gândesc că am fost la un pas de a-l prinde. Fir-ar! Nemernicul acela şi-a căutat-o grav cu lumânarea, odată ce s-a atins de micuţa mea şi încă odată când mi-a răpit sora, dar se pare că diavolul l-a scăpat şi de data aceasta din mâinile mele.
L-am căutat în trei state şi tot nimic, zici că s-a evaporat ca prin minune şi tind să cred că idiotul avea pe cineva care ne urmărea fiecare mişcare şi-i dădea raportul, încât a ştiut când să dispară din peisaj, înainte ca noi să putem ajunge la el, până acum. Însă, cu noua pistă pe care o avem despre el, nemernicul nu mai scapă viu din mâinile mele. Aud telefonul vibrând pe bordura maşinii, aşa că mă întind şi-l iau între degete şi privesc spre ecranul care pâlpâie şi citesc numele apelantului: Dimitri!Sper doar că a găsit ceva, mormăi în sinea mea şi accept apelul, ducând mai apoi telefonul la ureche.
