Din Tocilara, Populara

-Capitolul 11-

Îmi las ușor capul in jos și oftez. Chiar îmi urăsc viața. Și acum ca știu ca Ross ma place mă simt...neliniștită. Am dat de dracu' !  Sunetul telefonului meu se aude în toată camera. Era...Chris. Imi ridic privirea spre Ross care mă privea cu o privire nevinovata.

-Răspunde-i.

Apăs butonul verde și îmi pun telefonul la ureche.

Comvorbire telefonica

-A-Alo?

-Hei Magda! Ce faci?

-B- Bine! Su-Super chiar!

-Ce are Bubu a mea?

-N-Nu am nimic! Hei, ti-am zis ca vine o colega de-a mamei mele la cina!

-Scuze! Vroiam doar sa știu ce faci!

-Fac bine, multumesc!

Sfarsit comvorbire telefonica

Sigur s-a prins ca se întâmplă ceva! El ma știe cel mai bine! Nici părinții mei nu mă cunosc atât de bine.

Chris's POV

Se întâmplă ceva cu ea! Știu mai multe despre Magda decât ea însuși! Trebuie sa aflu ce se întâmplă. Telefonul meu vibreaza cu putere. Era...

Ross' s POV

Pune telefonul pe noptiera de lângă pat și se așează pe scaun, aprinde veioza și își pune capul în mâini. Oftez și mă așez lângă ea.

-Esti bine?

-Normal...

-Serios?

-Ca nu!

-Uf...

-...

-...

-Ce se întâmplă cu viața mea?

-Ce se întâmplă cu viața noastră?

-Este...Oribila! Nu știu cum am putut rezista așa!

-Nu ești singura! Am avut o viață groaznica. Tatăl meu a murit acum 6 ani, sora mea este în Anglia de când aveam 2 ani. Mama e plecata toată ziua. Sunt pe cont propriu.

Mâinile ei calde îmi cuprind trupul rece. Atingerile ei îmi încălzesc inima care e înmormântată în gheata.

Un tipat se aude de la parter.

-Ross! Haide!

Ma uit la Magda cu o privire nevinovata.

-Trebuie sa plec!

O lacrima îi apare pe fata. Ma îndrept spre clanta gata sa apăs pe ea, dar Magda mă oprește, lundu-ma de mana. Imi îndrept privirea spre ea.

-Esti sigura ca te descurci?

Ea da din cap negativ, apoi se uita la cicatricea care i-a rămas când si-a tăiat venele.

-Oh, Magda! Te rog rezista! Cata forță mai ai în tine?

-N-Nu știu! D-Dar ori-c-um nu mul-ta.

-Durerea pe care o simți azi iti da forță pentru mâine.

-Nu am cum sa am atâta forță în mine!

-Mâine avem școala! Dacă vi, mă bucur, dacă nu...

Ma îndrept spre clanta, dar mă opresc.

-Magda! Vreau sa ști ca eu...Eu chiar te iubesc și nu zic asta la mișto!

Am ieșit pe ușa, silențios. Cobor scările din lemn, imi iau geaca de piele întoarsă și ies pe ușa.