Din Tocilara, Populara

-Capitolul 15-

Magda's POV

Mă las pe spate și privesc tavanul. Ce se intampla cu mine?!

-Baieti! SMS cand aflati vreo veste!

Merg afara, oprindu-l pe Ross.

-Stai!

-Ce vrei?

-De ce te comporti asa?

-Cum asa? Te-ai schimbat si atat! Tu esti cea care se comporta "asa"!

-Te rog asculta-ma!

-Nu mai am ce!

-Dar...

-Fara dar-uri Magda! Te-ai schimbat si nu mai am ce asculta! Ajunge!

El se indeparteaza de mine, bagdandu-si mainile in buzunar. Ce am facut?!

-Esti bine?

Vocea lui Leo se aude din spatele meu. Eu merg spre el si il imbratisez strans.

-N-Nu. Nu stiu cine sunt si ce am devenit. Nu ma mai recunosc!

Rauri de lacrimi apar pe fata mea palida.

-Magda! Totul va fi bine!

-De unde sti asta?

-Pentru ca...

Eu fac cativa pasi in spate si ma indepartez cu pasi repezi.

-Pentru ca totul e posibil! Poti fi tu fara ca nimeni sa te-acuze! Cum ar fi asta? Nu-ti fie frica sa traiesti cum ai visat! Cum ar fi?

-Mai...Bine!

-Tu fi schimbarea ce vrei s-o vezi in lume!

-Dar...Nu am cum! Ce se intampla cu mine? Eu nu vreau o schimbare in lume!

-Orice om are ceva ce vrea sa schimbe in lume! Tu ce vrei sa schimbi?

-Nimic!

-Tu ce vrei sa schimbi?

-...

-Magda. Tu ce vrei sa schimbi?

Intru inapoi in spital si merg in camera lui Chris. Lacrimi apar pe fata mea, privindul. Ma asez pe fotoliul de linga si ma gandesc cum a facut de a ajuns in situatia asta. Tim! Asta e numai vina mea! Daca nu fugeam de la auditia aia nenorocita nu se mai intampla asta!

Merg inapoi la Leo raspunzand-ui la intrebare.

-Vreau sa fie mult mai bine in lume! Sa se inteleaga toti, sa nu se certe, sa nu se bata, sa nu fie nevoie sa ajungem in spitale, sa nu fie nevoie sa omoram oameni. Vreau ca toata lumea sa fie mai buna! Totul e un cataclism! Si mai rau, condus de egoism! La anii mei vad fete reci, zambete seci...Ce naiba o sa vad pe la 35?

-Deci...

-Vreau sa fiu binele! Vreau sa fiu schimbarea ce vreau s-o vad in lume! Vreau sa vad bine!

-Nu trebuie sa renunti Magda! Lupta!

Merg inapoi in spital si ma asez pe scaun, langa Adi si Leo. Eu imi las capul pe spate si primesc tavanul. Amandoi ma iau de mana. Zambesc putin.

Doctorul se indreapta catre noi, eu ridicandu-ma ca arsa de pe scaun.

-Copii! Trebuie sa va spun ca prietenul vostru este internat timp de o saptamana. Glontul i-a ajuns in antebrat si trebuie sa-l scoatem. Dar nu va faceti griji! Totul va fi bine!

-Multumim!

Ies din spital, asezandu-ma pe scari. Leo si adi ies si ei, luandu-si gecile pe ei.

-Magda, trebuie sa mergem.

Eu dau din cap afirmativ si ne indreptam spre casa.

***

Imi iau un pahar cu apa si fac o baie calda. Ma trantesc in pat, uitandu-ma la ceasul care indica ora 2:22. Ma uit la poza cu mine si cu Chris. Pleoapele mele cad din ce in ce mai greu...