Din Tocilara, Populara

-Capitolul 16-

-Peste 6 luni-

Au mai trecut 6 luni, eu cu Ross inca nu ne vorbim, Chris a iesit de 4 luni din spital, am un frate si...Parintii mei...Nu mai sunt langa mine. Au murit.

Daca va intrebati cum am un frate si parintii mei au murit, raspunsul e urmatorul: Kevin a fost adoptat acum 3 luni si cu o luna dupa adoptare, parintii mei au cazut cu masina in lac. Imi lipsesc. 

Am devenit mult mai matura, impreuna cu Kevin. E cu un an mai mic ca mine. E in acelasi liceu, ca sa pot avea grija de el. Am trecut clasa a 10-a, el clasa a 9-a...

Si asa incepe ziua mea de azi: Ma trezesc greu din pat, imi fac "minunata" rutina si ma schimb. In legatura cu postul de munca, am demisionat. Nu pot sa mai lucrez.

Merg jos  si imi fac o cafea bine meritata, care o sa ma trezeasca cu adevarat. 

-Kevin?

-Ce?

-Vrei cafea?

-Da. Doar asta ma mai poate trezi.

-E gata in 3 minute.

Stau cu ochii pe aparat. Scot 2 cani si le pun pe blat. Torn cafeaua in ele si le las putin. Imi schimb privirea spre Kevin, care se uita la o fotografie de familie.

-Magda!

-Ha? Ce?

-Nu auzi soneria?

-Aa...

Dechid usa si il observ pe Chris cu Sarah.

-Hei.

-Magda! Am fost foarte ingrijorata! Chris mi-a spus totul! Imi pre foarte rau!

-Da...Am...

-Magda? Esti bine?

-Nu...Parintii mei au murit, cu Ross am stircat orice prietenie...

Ma uit pe strada si il vad pe Ross trecand prin fata casei mele, oprindu-si privirea spre mine. Da din umeri simplu si isi continua drumul.

-Aa...Nu sunt in cea mai buna dispozitie acum...

-Da! Te intelegem! Noi plecam acum!

Inchid usa si imi las toata greutatea pe ea, lasandu-mi capul pe spate.

-No comment...

Ii duc lui Kevin cafeaua si ma asez pe canapea, uitandu-ma la poza din mainile lui.

-De ce trebuie sa fie asa greu Magda?

-Nu stiu fratioare.

-Abia ce i-am cunoscut si...

Imi las capul pe umarul lui. Ma uit la ceas observand ca in 10 minute trebuie sa fim la scoala.

-Esti pregatit pentru o noua zi?

Da din cap afirmativ, deabea observandu-se.

***

Usile se deschid, iar noi intaram in autobuz. Kevin se aseaza langa geam, iar eu pe celalalt scaun. Fratele meu s-a uitat tot drumul dincolo de bucata uriasa de sticla, iar eu la el. 

Autobuzul se opreste brusc, semn ca asta e statia unde trebuie sa coboram. Ne uitam timp de 2 secunde la cladire, iar Kevin isi schimba privirea catre mine, eu uitandu-ma la el. 

-Bafta fratioare.

El da din cap afirmativ si intam pe usa, unde prima persoana pe care o vad e Ambar. Nu am chef de ea, dar ea are chef de mine.

-Hei! Printesa! Cum ti-e viata?

Eu o ignor, vorbind cu cineva pe care chiar vreau sa-l aud: Kevin.

-Pe mine nu o sa ma ignori asa usor!

-Lasa-ma Ambar. Nu am chef si nici nu vreau sa ma cert.

-Ati auzit lume? Micuta fiinta nu vrea sa se certe! Vai de mine! Ai ramas tot patetica ca acum 6 luni! Clasa a 10-a e grea sa sti!

-Nu ma intereseaza cat de grea e. Nu am chef sa ma cert.

-Nu ai chef? Vai cat de patetica esti!

Kevin mai avea putin si explodeaza.

-Sti ceva Ambar? Lasa-mi sora in pace! De ce iti place sa te iei de toti?

-Pentru ca pot! Dar tu...Nu esti fratele ei cel adevarat! Ce-ti pasa daca ma iau de ea sau nu?

-Pentru ca tin la ea.

Si eu tin la el.

-Kevin, haide. Nu merita.

***

Pranzul...Acea masa la care se strang toti. Mdea...Va fi interesant.

Imi iau tava plina cu mancare si ma asez langa Kevin. Ma uit in jur si-l vad pe Ross mancand, apoi uitandu-se la mine. Dau din umeri simplu.

-Magda? Nu stai cu noi?

-Nu, scuze Adi.

***

Intram in casa, eu ducandu-ma sus si trantindu-ma in pat. Cobor sa-mi iau ceva de rontait. Imi indrept privirea catre fratele meu care se uita in gol pe geam.

-Magda.

-Mhm...

-Ce se intampla cu tine si Ross?

-Ne-am certat si nu ne mai vorbim.

Isi intoarce privirea spre poza de familie.

-Esti bine?

-Nu...Dar voi fi.

Merg in camera mea. Cand ajung la scari ma opresc si ma intorc la Kevin, imbratisandu-l strans. Merg inapoi in camera trantindu-ma in pat, asteptand ca somnul sa ma fure.