Din Tocilara, Populara

-Capitolul 17-

O noua zi, in care o sa ma simt ca de obicei: trista.

Ma trezesc lenesa din pat, indreptandu-ma spre baie. Imi pun amprenta pe dulap, alegandu-mi cele mai simple haine. Imi pregatesc ghiozdanul si imi fac niste ordine prin camera, pentru ca e un dezastru aici.

Imi indrept privirea spre usa, amintindu-mi ca trebuie sa iau micul dejun. Il gasesc pe Kavin, uitandu-se la aceasi poza de familie. 

-Kevin?

-Mhm...

-Esti bine?

-Da...

Zambesc fals atunci cand aud "Da...". 

Ma uit in gol pe geam. Asta fac de cateva zile. Telefonul imi vibreaza cu putere, sem ca am primit un mesaj. E de la Chris care spune asa: "Sorry Magda! Dar ma despart de tine! Relatia asta... nu merge! Si cred ca cel mai bine e sa ne despartim!"

Las telefonul deoparte. Nu sunt trista. Am avut un soc atunci cand am aflat ca parintii mei au murit si nimic nu ma mai face sa sufar atat de tare de atunci...

Foarte bine! Ne-am despartit, ne-am despartit! Nu-mi pasa. Oricum si eu credeam la fel. De cateva saptamani sta numai cu Sarah si pe mine ma lasa balta. Stiu ca e cu ea.

-Magda? Esti bine?

-Da.

-Nu arati!

Imi ia telefonul si se uita la mesaj. Il lasa deoparte si se indreapta spre usa, dar eu il prind de mana.

-Unde dracu' te duci?

-Dupa victima!

-Nu, nu, nu! Asta nu o sa se intample!

-Dar s-a despartit de tine!

-Ma doare undeva!

-Te-a ranit!

-Nu sunt suparata!

-Cum...

-De cand au murit mama si tata...

-Nu mai poti sa ai un soc mai mare ca atunci.

Dau din cap afirmativ.

-Imi pare rau!

-Pentru?

-Ca am sarit asa!

-Nu-i nimic! Sper ca el si Sarah sa fie fericiti, pana la adanci batraneti!

-Lol! Ce naiba e cu tine?

-Eh...Nush...

-Pitico!

-Vezi ca sunt mai mare ca tine!

-Dar eu mai inalt!

-Cu 2 centimetri dar e ok!

Ne luam rucsacele si iesim pe usa.

***

Kevin's POV

-Chrsi?

-Mhm...

-Te-ai despartit de sora mea?

-Aha...

-De ce?

-Pentru ca relatia asta nu mai mergea.

-Tsk...Nu ma fraieresti! De ce te-ai despartit de sora mea?

-Ti-am spus! Relatia asta nu mai functiona!

-Spune-mi! De ce te-ai despartit de sora mea?!

-Sora ta?! Te rog! Ea nu e sora ta!

-Atata timp cat locuiesc cu ea sunt fratele ei!

-Fratele vitreg vrei sa spui!

-Nu imi pasa daca sunt vitreg sau nu! E sora mea si o iubesc!

Ma ia de bluza si ma tranteste de dulap. O voce cunoscuta se aude.

-Chris?

-Ce vrei?

-Sa-i dai drumul fratelui meu!

-Asta nu o sa se intample!

-...

-Ba o sa se intample!

Vocea lui Ross o intrerupe pe a Magdei.

-Mhm...Parca tu nu vorbeai!

-Inainte! Dar acum...Te iei de Kevin, te iei de Magda. Te iei de Magda, te iei de mine.

Magda's POV

Cuvintele vor sa-mi iasa din gura, dar...esueaza. Il iau pe Kevin de mana si ne indepartam de ei.

-Ce ti-am zis eu?

-Scuze! Dar nu pot sa stau degeaba cand cineva te raneste!

-Dar eu nu sunt trista!

***

Pauza de masa...Toti mananca...Ma plimb prin cimitir, ca sa le fac o scurta vizita mamei si tatei. Ma opresc in fata mormintelor lor si ma holbez la ele, incepand sa plang.

-Ne descurcam...Cumva...

***

Intram in casa. Kevin isi arunca rucsacul si se aseaza pe canapea, iar eu merg in camera mea. Stau 5 minute cu ochii in tavan. Nu am degand sa raman aici toata seara. 

Cobor jos, gasindu-l pe Kevin uitandu-se la poza de familie. Deja asta a devenit o rutina pentru el.

-Kevin.

Ma asez langa el.

-Parintii nostrii au murit. Oamenilor nu le mai pasa. Au trecut luni. Trebuie sa treci peste.

-Chiar asa Magda? Te-am vazut plimbandu-te prin cimitir! Asta inseamna ca tu ai trecut peste?

Se ridica si pleaca, ramanand singura. 

Stau de ceva vreme aici, asa ca ma duc in camera mea, dar nu inainte sa ma duc la Kevin. Deschid usa incet, si il gasesc ascultand muzica. desi ma observa, nu isi intoarce privirea si nici nu-mi vorbeste.

Inchid usa si merg in camera mea. Asa se termina ziua de azi...