Let Me Love You

I missed you

A trecut o săptămână de când Noha m-a dus în parcul de distracții, de atunci nu a mai dispărut fără să mă anuțe că are treabă, ştiu că mi-a zis că nu vrea să mă implice în treburile lui dar trebe să îmi spună ceva despre el.

Acum că stau bine şi mă gândesc nu ştiu nimic despre el, adică ştiu doar lucruri mărunte. Am fost atât de absorbită de el că nici nu mi-am bătut capul să îl cunosc, mi-e frică să aflu ce ascunde.

Dar vreau ca Noha să aibă încredere în mine, să încerce să îmi explice ce se întâmplă, să îmi spună ceva despre el.

Sunt trezită din gândurile mele de mama care mă strigă, ies din camera mea şi cobor în sufragerie.

Intru în sufragerie şi rămân blocată, ochii mi se umezesc din cauza lacrimilor ce acum îmi umezesc obraji.

-Fabricio, strig şi sar la el în brațe.

-Cara mia, mi-a fost dor de tine, îmi  şopteşte strângându-mă mai tare în brațe.

Mă despart din îmbrațişare şi îmi şterg lacrimile.

-Ce faci aici? Reuşesc să întreb.

-Nu te bucuri să mă vezi cara? Întreabă prefăcându-se rănit.

-Sincer, nu prea, îl tachinez.

Începe să râdă, ce dor mi-a fost de râsul ăsta.

-Păi mi s-a făcut dor de tine şi am venit să te văd, spune. Şi am venit să îți dau şi o veste.

-Ce veste?

-Tata şi-a extins afacerile până în America şi eu am preluat-o pe asta din L.A. , ca să pot fii aproape de tine, termină cu un zâmbet pe față.

-Tu vorbeşti serios? Aprobă din cap şi mă arunc din nou în brațele lui.

Am povesti cu Fabricio ore în şir, i-am povestit tot ce am făcut de când m-am mutat, bine am omis nişte lucruri sau mai bine spus o anumită persoană. Nu vreau să afle de Noha, Fabricio e prea protector şi sunt sigură că dacă i-aş fi povestit despre el mi-ar fi zis să mă despart de el.

După ce Fabricio a plecat , am făcut un duş şi m-am băgat în pat, am vorbit câteva minute la telefon cu Noha şi m-am pus să dorm.

Alarma mă trezeşte din somnul meu dulce şi mă ridic din pat, fac un duş rapid, îmi aleg hainele pe care le voi purta azi şi cobor jos, o salut pe mama şi plec.

Când deschid uşa dau nas în nas cu Fabricio

-Fabricio, ce faci aşa devreme aici? Intreb confuză.

-Mă gândeam să te duc la şcoală azi ştii şi tu ca pe vremuri?

Îmi mijesc ochii la el şi când văd că nu renunță cedez.

-Fie, dar doar azi, îl avertizez, aprobă din cap şi urcăm în maşină.

Parchează în parcarea liceului şi coborâm amândoi din maşină.

-Ai grijă de tine, spune şi îmi plasează un sărut pe frunte.

Îmi dau ochii peste cap şi aprob.

-Juli! O nu, Noha.

Mă întorc către el şi văd cum vine spre mine, cred că am încurcat-o.

-Bună Noha, spun când ajunge lângă mine.

Mă trage la el în brațe şi îmi sărută buzele cast. Acum chiar că am încurcat-o.

-Juliette, cine este? Se trezeşte Fabricio să întrebe.

-Iubitul meu.

-Nu mi-ai spus că ai un iubit, spune vizibil iritat de prezența lui Noha.

-Aa nu? Cred că am omis asta aseară, încep să râd fals.

-Juliette Calistro! Mârâie către mine.

-Haide Fabricio nu mai am 5 ani, am 19 ani la naiba, cât timp mai ai de gând să mă tratezi ca pe un copil, pot să iau singură decizi. Dacă eu vreau ca Noha să fie iubitul meu nimeni nu poate schimba asta, înțelege nu mai sunt un copil, pot avea o relație, nu te mai comporta ca un frate, Fabricio nu eşti fratele meu, răbufnesc nervoasă, îmi împletesc degetele cu degetele lui Noha şi plec din parcare.

Intrăm în liceu şi nu îi dau drumul la mână până nu ajungem la dulapul meu.

-Îmi pare rău că a trebuit să asişti la aşa ceva, îi spun lui Noha.

-E ok, eşti bine?

-Da cred, doar că mă scoate din minți, mereu a fost prea protectiv cu mine, a fost mai rău ca tata, îi mărturisesc.

Mă trage la pieptul lui şi îmi sărută creştetul. Mă simt atât de bine în brațele lui.

După ore l-am rugat pe Noha să mă ducă acasă, nu aveam de gând să mă întâlnesc prea curând cu Fabricio după cearta pe care am avut-o.

Noha m-a condus până în fața casei, luându-şi la revedere cu un sărut cum numai el ştie să mi-l ofere.