Let Me Love You

Broken Heart

Uşa este deschisă dintr-o dată şi pe ea intră Nick prietenul lui Noha. O văd pe Sara cum înghite în sec. În pragul uşi îşi mai face apariție Noha.

Nu mai stau pe gânduri şi fug să mă arunc în brațele sale.

-Shh iubito, nu plânge, sunt aici acum, nimeni nu îți v-a face rău, încearcă Noha să mă liniştească.

Mă strânge strâns în brațe şi îmi sărută fruntea. Îmi ridic privirea căutândui ochi de care mi-a fost atât de dor.

Dar imaginea din spatele lui Noha îmi captează atenția.Sara ține o armă în mână îndreptată spre Noha. Tot ce urmează după sunetul armei descărcate este neclar, totul devine negru.

Noha

Stau lângă patul de spital a lui Juli şi mă rog să îşi deschidă ochişori ei frumoşi. Nici acum nu îmi vine să cred că a fost împuşcată din cauza mea, acel glonț trebuia să fie pentru mine, doar că Juli m-a înpins şi a încasat ea glonțul.

De când am ajuns la spital nu m-am mai dezlipit de ea. Ştiu că tot ce i se întâmple e din cauza mea. Din cauza mea suferă, din cauza mea a fost răpită şi violată, din cauza mea a fost împuşcată. Totul doar pentru că am intrat în viața ei, totul doar pentru că nu am ştiu să stau departe de ea, pentru că m-am îndrăgostit ca un nebun dd ea şi nu am mai vrut să îi dau drumul. Sunt aşa un egoist, dacă nu eram eu nimic din toate astea nu s-ar fii întâmplat, Juli îşi putea trăi viața liniştită, departe de lumea asta.

Ar fii trebuit să mă gândesc la binele ei, nu la al meu. Chiar dacă acel bine ar fii însemnat să stau departe de ea. Trebuia să stau naibi pe curu meu şi să nu o implic în viața mea de rahat. Şi la dracu ştiam ce viață am şi totuşi i-am permis să intre în ea. Îmi vine să mă iau singur la bătaie pentru tot răul pe care i l-am făcut lui Juli, nu am fost în stare să o protejez, nu merit să mă iubească, sunt un nemernic. Nu o merit, ea merită pe cineva care să o protejeze, nu un ratat ca mine care nu a fost în stare de aşa ceva

Nu pot să mai stau lângă ea şi să continui să îi fac rău, deşi la naiba aş vrea asta sunt un nemernic egoist, care nu îi poate da drumul, chiar şi după toate asta, nu mă pot gândi să o las, să îi dau drumul, să o las să aibe o viață liniştită, departe de toate rahaturile mele.

Îmi strâng degetelr în pumni şi o privesc pe iubita mea cum doarme, e atât de palidă încât nici nu ai zice că mai trăieşte, singurul lucru care mă mai linişteşte este pieptul care i se ridică când resipră. Tot corpul ei este atât de rece, îmi este dor să îi simt căldura, să o văd cum mă priveşte cu ochi ei ciocolati, să o aud spunându-mi te iubesc, îmi e dor de îmbrățişările ei, de râsul ei, de tot ce ține de ea.

-Haide iubito, trebe să te trezeşti, spun fără vlagă.

Simt cum ochii mi se umezesc şi las nişte lacrimi să îmi scape. Totul este prea mult, nu vreau să o pierd, dar în acelaş timp nu mai vreau să îi fac nici rău. Dar dacă e să aleg să fie lângă mine dar să nu fie în sigurantă sau să nu fie lângă mine dar să o ştiu în sigurantă, aş alege a doua variantă de un milion de ori. Nu o mai pot târâ în toate problemele mele, nu îi pot strica viața mai rău, o iubesc prea mult ca să o mai pun în pricol.

Ştiu că mă v-a urâ pentru decizia pe care am să o iau, dar nu pot să privesc cum din cauza mea viața ei se năruie, oricât de greu îmi este să o las, nu am încotro.

Mă ridic de pe scaunul de pe care nu m-am mişcat de când am intrat în salonul Juliettei, mă aplec peste corpul îngeraşului meu şi îi sărut fruntea.

-Îmi pare rău iubito, spun şi ies din salon.

Juliette

Stau întinsă în patul din camera mea şi privesc tavanul. De câteva zile m-am întors din spital, am fost în comă o săptămână, asta s-a întâmplat cu o săptămână în urmă. Am fost ținută sub observație încă patru zile, nu am voie să fac efort. Glonțul pe care l-am încasat în umăr a dăunat destul de mult sănătăți mele.

Când m-am trezit din aceea comă oribilă mă aşteptam ca primul pe care să îl văd să fie Noha dar m-am înşelat, prima persoană pe care am văzut-o a fost Amanda. Am continuat să îl aştept să vină, dar nu a mai venit, am întrebat-o pe Amanda dacă ştie ceva despre el, la început a ezitat, dar apoi mi-a dat o scrisoare zicând că este de la el. Citesc scrisoarea asta în fiecare zi de când am primit-o şi tot nu reuşesc să o înțeleg.

"Iubito îmi pare rău că nu sunt lângă tine, dar nu iți mai pot face asta. Nu mai pot să te târăsc în problemele mele, nu mai vreau să fi rănită de tot ce mă înconjoară. Am fost un egoist ținându-te aproape de mine ştiind pericolul la care te supun, nu m-am gândit niciodată la binele tău, ți-am distrus viața gândinu-mă doar la mine. Îmi pare rău Juliette nu pot să mai stau prin preajma ta când ştiu că sunt un pericol pentru tine.
                                        Te iubesc! 
                                                                 Noha"

Şi acum tot la binele lui s-a gândit, nu s-a gândit deloc la cât de mult voi suferi eu dacă el pleacă. Pur şi simplu m-a lăsat singură, doat cu amintirea lui şi şi-a luat tălpăşița ca o găină speriată. Nu îmi poate face una ca asta, dacă chiar mă iubea trebuia să îmi fie aproape, să mă ajute aă trec peste.

Am încercat să dau de el, dar nimeni nu ştie nimic de el, nici măcar părinți lui. Nici Nick nu ştie nimic de el, ştie doar că a plecat, unde? Nu ştie nimeni. M-a abandonat doar pentru că, credea că aşa îmi v-a fii mai bine, dar se înşeală. De când m-am trezit şi am aflat că a plecat, am intrat într-o depresie severă. Dacă el credea că find lângă el am să sufăr, a crezut tare prost, sufăr mult mai mult neavândul lângă mine.

Mă ridic din pat şi lrivesc pierdută camera, ținându-mi respirația de teama sunetelor care-mi urcă din adâncul pieptului. Nu am să plâng, nu am să mai plâng, Noha nu îmi merită lacrimile. Mă las uşor în genunchi la marginea patului şi îmi pun mâinile pe marginea lui. Îmi treg degetele peste cearceaful alb, îl fixez cu privirea până când imaginea din fața mea se încețoşează din cauza lacrimilor care-mi înngreunează vederea.

Închid ochii strâns, şi-mi îngrop fața în cerceaful moale, strângândul în pumnii. Umerii încep să îmi tremure, fiincă hohotele pe care m-am străduit să le țin în frâu îmi izbucnesc cu violență. Dintr-o singură mişcare mă ridic şi încep să țip smulgând toată lenjeria de pe pat, aruncând-o într-un colț al camerei.

Strâng din pumni şi caut înnebunită în jur altceva pe care să îmi vărs nervi, înşfac pernele de pe pat şi lr arunc în imaginea reflectată de oglindă a unei fete pe care nu o mai recunosc. Perna nu a avut nici un efect asupra oglinzi aşa că mă reped la ea şi îmi izbesc pumnul de ea spărgânduse în zeci de bucăți.

Apuc de marginea noptierei aflate lângă pat şi-o împing într-o parte, scoțând un alt țipăt de nervi. Când noptierea ajunge pe podea îi smulg sertarele şi împrăşti conținutul prin toată camera. Mă agăț de draperiile roz şi le smucesc până când se rupe tija galeriei şi ele cad în jurul meu.

-Te urăsc! Urlu din răsputeri. Te urăsc, te urăsc, te urăsc!

Arunc orice văd în fața ochilior în orice văd în fața ochilor. Ori de câte ori deschid gura să țip, simt gultul sărat al lacrimilor care mi se preling pe obraji.

Te urăsc Noha, te urăsc pentru că că te iubesc atât de mult.

Capitol nou!!😘
Oare chiar aici se v-a termina totul între Juliette şi Noha?
Vreau părelie voastre.
Vă pup!😘