Proposal

134 10 2
                                    

-Juli grăbeşte-te, strigă Amanda.

Îmi înşfac mica gentuță de pe pat şi ies din camera de cămin în care am stat cu colega mea de cameră, Amanda pe timpul facultăți, nu îmi vine să cred ce repede au trecut aceşti 3 ani de facultate.

Ieşind din cămin o zăresc pe Amanda aşeptându-mă lângă maşina ei. Căminul nu este foarte departe de facultate, dar Amanda e o leneşă. Urcăm amândouă în maşină şi porneşte spre facultate.

-Şi cum este nepoțelul meu? O întreb pe şatenă.

Da, Amanda este însărcinată în 5 luni şi este băiețele. După un an de relație cu Mike, el a cerut-o în casătorie, Amanda a fost atât de şocată încât a leşinat, dar după ce şi-a revenit i-a sărit în brațe lui Mike şi a început să țipe "daa, daa". Anul trecut s-au căsătorit, bineînțeles eu fiind domnişoare de onoare, iar acuma aşteaptă un copil. Pot spune că sunt cel mai frumos cuplu căsătorit pe care l-am văzut.

-Foarte energic, spune oftând. Nu prea mă lasă să dorm, cred că v-a deveni fotbalist, adaugă şi începem amândouă să râdem.

Amanda opreşte maşina în parcarea facultăți şi coborâm. La intrarea facultăți ne aşteaptă Fabricio şi Mike. Fabricio se apropie de mine şi mă sărută scurt.

Eu si Fabricio ieşim împreună de aproape un an, a fost puțin ciudat la început, pentru că am avut atâția ani de prietenie în spate. Îl iubesc, pe cine păcălesc, nu pot să îl iubesc, singurul bărbat pe care l-am iubit m-a părăsit acum 3 ani sfâşiindu-mi inima.

-Iubito eşti bine? Întreabă Fabricio.

Clatin afirmativ din cap. De ce nu pot să îl iubesc pe Fabricio? Este atât de grijuliu, de iubitor cu mime. În tot acest timp de când suntem împreună nu s-a atins deloc de mine, doar ne-am sărutat, ştiu că at vrea mai mult, dar nu îi pot oferi, simt că făcând asta îl înşel pe Noha. Ciudat nu? Nu mai sunt cu Noha de 3 ani, el m-a părăsit şi mi-a frânt inima, dar tot îl iubesc.

                           
                                ***

După festivitatea de încheiere am ieşit cu toți la un bar să sărbătorim încheierea facultăți. Doar Amanda a fost cea care a băut suc în rest toți am sărbătorit cu puțin alcool. La un momendat Fabricio a trebuit să plece, am rămas eu, Amanda, Mike şi Nick. Da după plecarea lui Noha, Nick ni s-a alăturat grupului. Scott a plecat la o facultate din Londra, mai ținem legătura cu el.

-Cred că ar fii timpul să plec, spun ridicându-mă de pe scaun. Te descurci? Fac semn către Nick şi Mike.

-Da, nu-ți fă griji, ne vedem mâine, spune şi îmi zâmbeşte.

Doar aprob din cap, ies pe uşa barului şi mă urc în primul taxi care îmi iese în cale. Fabricio a zis să trec pe la el înainte să mă întorc acasă, aşa că îi dau şoferului adresa apartamentului lui Fabricio.

De Noha nu mai ştiu nimic de când a plecat şi mi-a lăsat doar scrisoarea aia amărâtă. Şi acum în unele seri când dorul de el este prea mare o citesc, mă face să mă simt mai aproape de el, mă face să cred că încă mă iubeşte. Nici măcar Nick nu a mai primit veşti de la el, cu părinți lui nu am mai vorbit, posibil ca ei să ştie ceva, dar nu am mai insistat.

Oftez zgomotos şi incerc să privesc peisajul din afara maşini, însă imagini cu mine şi cu Noha mi se derulează în fața ochilor. Îmi simt ochii cum se umezesc şi trag aer adând în piept pentru am stăpâni lacrimile.

-Doamnă am ajuns, mă anunță şoferul, îi plătesc şi ies din maşină.

Intru în blocul de 10 etaje şi urc scările până la apartamentul lui Fabricio. Ajung în dreptul uşi şi apăs soneria de câteva ori dar nu nimic, îmi fac curaj şi deschid uşa. Holul care duce spre sufragerie este decorat cu lumânărele de o parte şi de alta a peretelui ca un culoar, ducând până în sufragerie, păşesc nesigură. Intru în sufrageria imensă şi rămân înlemnită. Toată sufrageria este plină de petale de tradafirii şi lumânări.

Totul este atât de frumos, în spatele meu apare Fabricio îmbrățisându-mă pe la spate. Mă întoace cu fața spre el şi se lasă în genunchi, scoate o cutiuță de catifea, neagră din buzunar. Îmi acopăr gura din cauza şocului.

-Iubito ştiu că eşti surprinsă, dar te iubesc atât de mult încât nu mai pot aştepta, vreau să fii soția mea. Ştiu că îți este greu să treci peste tot ce ți s-a întâmplat, dar sunt atât de egoist în cât să te cer în căsătorie. Juliette mi vuoi sposare? (Juliette vrei să fii soția mea?).

-E-eu... Fabricio... Mă bâlbâi eu

-E în regulă Juliette, nu trebuie să îmi răspunzi acum, pot aştepta, spune.

-Îmi pare rău Fabricio, trsbuie să plec, îți promit că am să mă gândesc.

Ies din bloc şi sun un taxi. Nu mă aşteptam niciodată la aşa ceva, e prea mult, nu pot accepta, nu când eu încă îl iubesc pe Noha. Dar dacă chiar vreau să trec mai departe şi să îl uit, trebe să mă căsătoresc cu Fabricio, ştiu că mă v-a face cea mai fericită.

Taxiul opreşte în fața vechiului meu liceu. Aici a început toată nebunia, aici l-am cunoscut pe Noha, aici m-am îndrăgostit de el. Aici este fericirea mea, de faot aici a fost, de când a plecat Noha, nici un loc în care am fost cu el nu mă mai face fericită. Toate aceste locuri îmi stârnesc o grămadă de amintiri cu noi doi.

Îmi trec mâna prin păr şi încep să mă plimb prin parcarea liceului. Şi acuma îi mai simt parfumul, iubeam parfumul lui, de fapt iubeam tot la el şi incă o mai fac.
Trag aer adânc în piept şi decid că este timpul să plec. Ajung inapoi in fața liceului şi văd o siluetă cunoscută urcând treptele liceului.

-Noha?

Surpriză!!❤

Am postat mai repede capitolul.😘
Următorul v-a veni şi el destul de repede.😘

Let Me Love YouUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum