Let Me Love You

Dinner

M-am trezit având cea mai plăcută senzație din lume, atât de bună şi de dulce încât, în primul moment eram convinsă că visez. Dar nu visam. O, da, era un vis, dar unul ce îl trăieşti cu ochii deschişi şi cu sufletul la gură.

Clipind mărunt, mi-am muşcat buza de jos în timp ce îmi coboram privirea spre restul corpului meu. Un braț puternit mă ținea captivă într-o strânsoare sufocantă dar plăcut de sufocantă. Încerc să mă mişc dar Noha mă strânge la pieptul său murmurând ceva indescifrabil.

-Bună dimineața iubito, murmură cu o voce răguşită dar al naibi de sexy.

-'Neața, mormăi şi eu.

-Aş vrea să mă trezesc aşa în fiecare dimineață.

-Mhm... Şi eu.

Noha se ridică cu mine în brațe şi ne îndreptăm spre lac.

-Noha ce faci? Întreb confuză.

El doar rânjeşte şi ne apropiem tot mai mult de apă.

-Noha! Noha lasă-mă jos! țip eu.

Dar e prea târziu, se aruncă în apă cu mine în brațe.

-Asta da înviorare, spune râzând.

-Iodule!

Se apropie de mine şi încep să îl stropesc, mă prinde de mâini şi mă trage mai aproape de el. Chicotesc şi mă sărută.

După bălăceala în lac am ieşit şi ne-am îmbrăcat. Acum ne aflăm în maşină în drum spre casă. Deşi aş vrea ca acele momente să nu se fi terminat, aş fi vrut să petrec mai mult timp cu Noha, încep să devin dependentă de el.

Noha mă lasă în fața căşi, mă sărută şi apoi cobor. Intru în casă şi urc direct în camera mea.

Am făcut un duş scurt, iar acuma stau întinsă în pat şi citesc o carte. Dar nu mă pot concentra la citit, îmi tot amintesc de seara trecută. Atingerile lui Noha, sărutările lui, buzele lui au explorat toată pielea mea.

Sunt a lui, toată a lui, iar al meu. Încă nu îmi vine să cerd că Noha mă iubeşte, pe mine?

-Juliette? O aud pe mama că mă strigă.

-Da mamă? Întreb când intru în bucătărie.

-Eu şi tatăl tău ne-am gândit să îl invităm pe Noha la cină în seara asta, spune.

-De ce?

-Scumpo vrem doar să îl cunoaştem mai bine.

De fapt tata vrea să îl terorizeze cu întrebările lui.

-Bine, spun într-un final.

L-am sunat pe Noha şi i-am zis de cină, a fost ciudat, a acceptat imediat, ceea ce mă miră, am crezut că v-a trebui să mă rog de el.

Noha s-a schimbat în ultimele luni, e foarte grijuliu cu mine, romantic, ceea ce nu e genul lui, la început m-a avertizat că el nu un romantic şi să nu mă aştept la prea multe de la el, dar nu îşi dă seama că tot ce a făcut îl face să fie romantic.

-Scumpo? Mama stă în pragul uşi şi mă priveşte.

-Da?

-Nu mai avem ciocolată pentru brioşe, ai putea să mergi până la magazinul din josul străzi? Întreabă

Oftez.

-Sigur mamă.

Îmi iau un hanorac pe mine, îmi încalți teneşi şi ies din casă. Mă îndrept în josul străzi unde se află un mini-market.

Intru în market şi mă învârt printre rafturi căutânt ciocolata, o găsesc şi mă îndrept spre casă pentru a plăti.

Am o senzație stranie cum că cineva mă urmăreşte, îmi întorc capul în spate dar nu văd pe mine aşa că îmi continui drumul.

Dintr-o dată cineva îmi astupă gura, mă zbat încercând să o iau la fugă, dar fără reuşită. Îmi simt pleoapele grele şi totul se face negru.

Noha salvează-mă...

Ştiu e un capitol foarte scurt, dar am cam rămas în pană de idei în zilele asta.

Promit că următorul capitol să nu fie aşa plictisitor şi să fie mai lung.

Vă pup😘😘