Let Me Love You

See You Again

Noha

Au trecu 3 ani de când am plecat din LA, nu credeam că am să mă mai întorc aici, după tot ce s-a întâmplat. Dacă mama nu mă mustra atât la telefon să vin acasă măcar câteva zile în vizită, nu aveam să mai calc prea curând pe aici. Şi nu pentru că nu îmi place, ci pentru că îmi e frică să dau nas în nas cu Juliette.

Acum 3 ani am fugit ca un laş, lăsând-o singură în suferință, în acel moment am crezut că doar dacă plecam eu ea nu v-a mai suferit, dar am făcut cea mai mare greşeală a mea. Ea avea nevoie de mine, să fiu acolo când se trezeşte, să o strâng în brațe, dar nu eu am ales să fug cu coada între picioare.

În aceşti 3 ani nu mi-am putut lua nici o zi gândul de la Juli. Mă întrebam tot timpul ce face, dacă e bine, dacă mă mai iubeşte sau mă urăste? Mi-am pus atâtea întrebări, dar îmi era frică să le aflu răspunsul. Singurul lucru pe care îl ştiam era faptu că a suferit o depresie după plecarea mea, în acel moment am vrut să mă intorc, dar ce să îi fi spus, că îmi pare rău? Nu avea să mă ierte.

Am oftat zgomotos când taxiul a oprit în fața casei părinților mei, i-am plătit şoferului şi mi-am scos bagajul din portbagaj. Am sunat la sonerie şi bătrânul Edgar mi-a deschis, am pătruns în holul de la intrare îndreptându-mă direct spre sufragerie, eram mai mult ca sigur că acolo am să îi găsesc pe părinți mei.

Am deschis încet uşa, iar când mama m-a văzut s-a ridicat imediat de pe fotoliul în care stătea.

-Noha! Scumpule, spune bucuroasă şi mă trage într-o îmbrățişare. Mi-a fost dor de tine.

-Şi mie mamă.

Din câte se pare tata nu este acasă. Am mai conversat puțin cu mama, apoi am urcat în vechea mea cameră, aveam nevoie de un duş neapărat. Mi-am ales din  valiză un tricou albastru şi nişte blugi negri. Am intrat în duş, relaxându-mă imediat sub apa fierbinte. Duşul meu nu a dorat mai mult de jumătate de oră.

M-am întins în pat în speranța să pot dormi câteva ore, călătoria a fost destul de obositoare. Mă învârteam de pe o parte pe alta dar fără speranță, nu pot dormi, nu când toate gândurile sunt despre Ea. Ştiam că dacă am să mă întorc nu am să pot sta departe de ea, ştiam că am să încep să o caut. Sunt aşa un nemernic, a fost alegerea mea să o las să îşi trăiască viața liniştită iar acum, vreau doar să o văd, să o strâng în brațe şi să o sărut.

În câteva secunde am fost în picioare, am înşfăcat cheile de la vechea mea masină şi m-am repezit la ea. Trebe să iau o gură de aer să îmi revin, nu pentru asta m-am intors, sau poate aveam speranța să o văd din nou. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la vechiul liceu. Am oprit motorul maşini şi am coborât, m-am uitat în jur, pare că nimic nu s-a schimbat.

Aici am cunoscut-o pe Juliette, aici e locul unde a început totul. Nu am crezut că aproape la sfârşitul liceului v-a apărea o fată şi îmi v-a da toată lumea peste cap. Nu am crezut că eu sunt în stare să iubesc in asemenea hal pe cineva, totul aici pare să fi fost un vis frumos, care s-a terminat ca un coşmar.

Nu toate poveştile de dragoste au final fericit şi trebuie să înțeleg asta, eu cu Juli nu am avut de la început un final fericit, deşi lângă ea îmi imaginam viitorul. E prima dată când cineva m-a făcut să mă gândesc la viitor.

Am tras aer adânc în piept şi am înaintat până la treptele ce duc la intrarea in cladire, am urcat două trepte şi am inghețat când am auzit o voce răguşită dar atât de cunoscută, de familiară.

-Noha?

Nu am ştiut ce să fac să mă întorc sau să mă fac că nu am auzit, dar îmi doream atât de mult să o văd, mi-a fost atât de dor de ea, vreau să o văd măcar pentru câteva secunde. Mi-am luat inima în dinți şi m-am întorc către ea.

Am rămas şocat de ceea ce văd, nu mai văd o adoleşcentă copilăroasă şi inocentă, tot ce văd este o femeie matură şi frumoasă. Am înghițit în sec şi am început să o analizez, părul îi este mult mai lung decât mi-l aminteam, ochii aceia ciocolati de care m-am îndrăgostit parcă nu mai aveau atâta viață în ei, erau sumbri şi trişti. Am făcut câțiva paşi până am ajuns în fața ei. Doamne este atât de frumoasă.

Juliette

Este chiar el, e chiar Noha, dar ce caută el aici? Încerc să îmi controlesz toți nevi pe care i-a trezit în mine, când s-a apropiat fără pic de regret de mine, dar eşues lamentabil. Palma mea face contact cu obrazul lui instantaneu.

-Ce cauți aici? Mă răstesc la el.

-Am venit în vizită, răspunde. Am vrut să ştiu dacă eşti bine, continuă.

-Să vezi dacă sunt bine? Întreb ironică. Ca să ce să îmi distrugi din nou viața?

Nu spune nimic doar înghite în sec.

-Nu Juli, îmi pare rău pentru că am plecat aşa...

-Îți pare rău? Încep să râd isteric. Noha dacă ți-ar fi părut rău nu ai mai fii aici.

Deschide gura să zică ceva dar i-o iau înainte.

-Dacă ți-ar fii părut rău nu ar fii trebuit să te întorci, Noha mi-a distrus viața plecând din viața mea, credeai că aceea scrisoare mă v-a ajuta cu ceva? Te-ai înşelat ,mi-ai făcut mult rău. Iar acum când în sfârşit pot trece şi eu peste, tu te întorci? Iau o gură mare de aer când îmi termin discursul.

Nu îmi răspunde, doar mă priveşte trist. Mi-a fost atât de dor de el, dar nu mă pot comporta ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, m-a făcut să sufăr mult. Văzând că nu mai zice mă întorc să plec, dar mă prinde de încheietură şi mă trage la el în brațe. Obrazul meu face contact cu pieptul său tare.

-N-ai idee cât de dor mi-a fost să te strâng în brațe, spune îngropându-şi fața în părul meu.

Mă smucesc din brațele lui şi îi arunc o privire urâtă. Simt deja cum lacrimile amenință să îşi facă apariția.

-Nu ar fii trebuit să pleci, spun cu o voce tremurată.

Observ cu maxilarul i se încleştează şi îşi strânge degetele în pumni.

-Ştiu, e tot ce spune.

Ştiu ce am de făcut, nu îl pot lăsa pe Noha să mă facă să sufăr din nou, nu îl pot lăsa să se apropie din nou de mine. Chiar dacă încă îl iubesc, nu îl pot lăsa să dea cu mine de Pămân iară.

Mă întorc şi mă îndrept spre taxiul care a ajuns, urc în taxiu şi îi mai arunc o privire lui Noha.

Am să accept cererea de căsătorie a lui Fabricio.

Următorul capitol am să îl postez marți sau miercuri.

Vă pup!😘