Let Me Love You

Feelings

După încercarea lui Fabricio de a mă săruta şi mărturisirea lui că este îndrăgostit de mine , nu m-am mai întâlnit cu el, am făcut tot posibilul să îl evit.

Trebe să îmi pun ordine în gânduri, să îmi dau seama ce simt pentru Noha, să clarific lucrurile cu Fabricio. Nu vreau ca prietenia noastră să se termine aici, am crescut împreună, e ca un frate pentru mine.

Am sunat-o pe Amanda să ieşim undeva, chiar trebe să vorbesc cu cineva şi ea e persoana perfectă. Am hotărât să mergem să ne plimbăm în parc.

Am ajuns înaintea ei şi am aşteptat-o la intrare în parc. Amanda îşi face apariția după vreo 5 minute.

-Hei tu, spune cu un zâmbet larg pe buze.

-Hei.

Am început să înaintăm în parc.

-Deci ce se întâmplă? Sparge Amanda tăcerea.

Oftez şi îi fac semn spre o bancă, ne aşezăm şi încep:

-Ți-am zis de prietenul meu din copilărie, Fabricio?

-Da, ce-i cu el?

-M-am întâlnit ieri cu el la cafenea să vorbim după cum ți-am scris şi în mesajul pe care ți l-am trimis. Totul a fost bine până când, fac o pauză şi inspir adânc, până mi-a zis că este îndrăgostit de mine de mult timp. Nu am ştiut ce să îi zic m-am pierdut în gânduri, iar el a încercat să mă sărut.

-Ce? Mă întreupe Amanda.

-Am vrut să mă ridic şi să plec dar a venit Noha şi a văzut ce a încercat să facă, l-a amenințat şi i-a tras un pumn, apoi am plecat amândoi.

-O adevărată telenovelă, chicoteşte prietena mea.

-Amanda e serios, nu mai pot să dau ochii cu Fabricio după asta şi Noha nu mă lasă să îi explic nimic, dacă a înțeles greşit?

-Te-a întrebat ceva după ce ați rămas singuri?

-Nu, am încercat să îi explic dar nu m-a lăsat, m-a luat în brațe şi m-a sărutat.

-Nu cred că ai de ce să îți faci grij Juli.

-Mai e ceva, mărturisesc după o tăcere de câteva secunde.

-Spune.

-Mă simt din ce în ce mai ciudat când sunt cu Noha, mă emoționez, roşesc prea mult, îmi face inima să bată cu putere, zâmbesc mereu când e lângă mine. Amanda cred că mă îndrăgostesc de Noha.

-Juli, sper doar să nu fii rănită, spune tramăgându-mă la ea in brațe.

Am mai petrecut o oră în parc cu Amanda şi m-am întors acasă.

Mai este o lună până la absolvire şi nu m-am decis ce universitate să urmez după. Cu toată agitația asta cu Noha şi Fabricio am cam uitat să verific opțiunile pe care le am.

M-am pus în pat şi în scurt timp m-am lăsat pradă somnului.

Sunetul alarmei mă trezeşte din somnul meu, mă ridic din pat mergând catre baie. Îmi fac rutina zilnică întorcându-mă în cameră pentru a alege hainele pe care le voi purta azi, aleg o pereche de blugi strâmți negri şi o cămaşă albă umpic transparentă.

Drumul până la şcoală a fost de 15 minute, ajung în parcarea liceului îmi parchez maşina şi cobor. Ca de obicei Noha mă aşteaptă în fața intrări.

-Bună dimineața iubito, îmi spune capturându-mi buzele într-un sărut tandru, işi împleteşte degetele cu ale mele şi intrăm împreună.

Orele de azi au trecut foarte greu, m-am tot gândit la Noha pentru a face timpul să treacă mai repede ,dar nu a mers.

M-am tot gândit la ce simt pentru el şi chiar cred că încep să mă îndrăgostesc de el şi nu ştiu dacă este un lucru bun sau rău. Încă aştept să mi se deschidă, să îmi poată povesti ceva despre el.

Am fost aşa captivă în gânduri că nici nu am observat când am ajuns acasă. Intru în casă şi nu găsesc pe nimeni.

-Mamă, strig în speranța ca măcar ea să fie acasă.

Urc în camera mea pentru a mă schimba în ceva lejer şi merg în curtea din spate pentru a citi o carte. Ajung în curte şi telefonul încele să îmi sune.

-Da mamă? Răspund când văd cine mă apelează.

-Bună scumpo.

-Unde eşti? O întreb

-Juliette eu si tatăl tău trebe să ne întoacem pentru câteva zile în Italia, acum suntem în aeroport. Scumpo trebe să inchid să ai grijă de tine, te iubim.