Nu ți-am fost, dar îți voi fi?
Nu ți-am fost iubită,
nu ți-am fost măcar plăcere,
nu ți-am fost prieten,
nici în clipa de tăcere.
Nu ți-am fost ceva,
nu ți-am fost nimic,
nu ți-am arătat
iubire de amic.
Aș fi vrut, să știi,
necunoscut sau nu,
să mă cunoști
așa cum poți numai tu.
Deși nu știi că exist
sau că-mi vărs lacrimi
numai pentru tine,
te rog, necunoscutule,
iubește-n continuare inimi
și lasă-mă pe mine
să mor așa cum m-am născut,
să plâng așa cum am făcut
până ca tu să mă observi.
Și, știi, străine,
cum mă simt când
îi zâmbești dulceag,
iar eu sunt umbra ei
și preșul tău din prag.
te joci cu mine,
dar nu prea-mi pasă,
căci mă întreb în fiecare zi:
nu ți-am fost, dar îți voi fi?
CITEȘTI
Perfectionis
PoetrySpunem că perfectul nu există, deși niciodată nu l-am căutat. Am ales să ne prefacem că suntem buni așa cum suntem. Am ales să ne prefacem că ceea ce facem e maximul nostru. Am ales să ne prefacem că totul e exact așa cum trebuie, pentru că perfecți...
