Înecată într-o mare de smarald
Intră încet şi chinuitor în adânc
Privind lumea ce dispărea.
Văzu mii de vise spulberate,
De ce măcar ar încerca?
Părul său se întindea în apă
Formând un scut ce o va apăra
De lumea tristă şi uzată
În care inima-i sălăşluia.
O lăsase acolo, în timp ce ea
Aşteptă în vasta zare.
Îşi înecă visele, dipreţuind
Orice mică salvare.
Să lupte pentru ce?
Pentru nemiloasa omenire?
Pentru simpla-i viaţă de om?
Pentru mii de clipe de ostenire?
Luptase mult la viaţa ei,
Dar ce câştigase?
Ura de aur a persoanelor iubite,
Nu câteva perle frumoase.
Era înecată într-o mare de smarald,
Dar nu o deranja.
Îi rămase doar un sigur vis,
Cel de a nu încerca.
CITEȘTI
Perfectionis
PuisiSpunem că perfectul nu există, deși niciodată nu l-am căutat. Am ales să ne prefacem că suntem buni așa cum suntem. Am ales să ne prefacem că ceea ce facem e maximul nostru. Am ales să ne prefacem că totul e exact așa cum trebuie, pentru că perfecți...
