E noapte. E frig.
E ger cumplit.
Iar sufletu-ți negru
m-a umbrit.
Căci scumpa mea iubită,
zâmbetul tău vesel,
ochii tăi căprui
și buzele perfecte
cu micile gropițe,
m-au făcut, iubito,
să mă pierd demult
pe drumuri nedrepte.
Și să știi, iubito,
că doar tu puteai
să îmi dau viață
în timp ce mă ucideai.
Și în final, iubito,
Cu inima-nflăcărată
În deplină dorință
Îți cer să mă ucizi
Și să-mi dai viață
Încă o dată.
CITEȘTI
Perfectionis
PoesiaSpunem că perfectul nu există, deși niciodată nu l-am căutat. Am ales să ne prefacem că suntem buni așa cum suntem. Am ales să ne prefacem că ceea ce facem e maximul nostru. Am ales să ne prefacem că totul e exact așa cum trebuie, pentru că perfecți...
