Imediat tensiunea fiind prezenta, mana lui Aiden, ajungând general pe coapsa mea, eu fiind speriata. Încerc sa ii înlături, mana, dar nu reușesc. Doamne Alex, unde ești? După câteva minute, simt cum mașina se oprește și cum mana rece a lui Adien îmi părăsește piciorul. Cobor din mașină tremurând din cauza fricii ca Alex nu sar întoarce și viata mea nu ar exista fără el, și din cauza frigului. Strada plina și oamenii nepăsători care trec ma ocolesc cu ușurință sperând ca Alex sa fie printre ei.
Posterul cu iubirea mea sta în mana rece tremurânda, lacrimile curgandu-mi șiroaie. Opresc un grup de tineri, doi dintre ei ținându-se de mana și spunându-și vorbe dulci. Le arat posterul și dau negativ din cap imediat uitându-se milos la mine. Simt niște mâini pe talia mea, sperând ca este Alex, dar dezamăgirea îmi pune stăpânire pe chip când îl vad pe Adien în fata ochilor. Ii zâmbesc trist luându-l în brate imediat bluza lui umblanduse de lacrimile mele.
- Îmi pare rău! Tonul lui fiind neutru neexprimand niciun fel de sentiment.
- Știu... Vocea mea se auzea ca un șuierat și doar parca eu eram aici, acum, fără nimeni lângă mine.
Suspinele mele erau infinite iar buzele calde ale lui Adien se lipesc de fruntea mea. Alex avea o alta magie asupra mea și căldură lui nu mai era prin preajma, astfel determinându-ma astfel sa constat un lucru: nu pot trai fără Alex Twist. Urc în mașină tremurând simțindu-mă ca dracu'.
Imediat simt o durere de cap imensa și ochii mei se îngreunează. Privesc spre Adien și vad sânge. Adien avea sânge la cap dar nu era rău. Vad un camion în fata noastră. Nu, nu poate sa se sfârșească asa! Nu! Nu fără Alex al meu!
Mersi de toate vizualizării și voturile, aștept comentarii. Scuzați-mi greșelile. Va pup și ne mai vedem paa💜💜💜💜💜💜
