Semnele

180 4 0
                                    

Toata vara mi.am petrecut.o mai mult stand pe dealul de langa casa, uitandu.ma la cerul instelat si luna fermecatoare ce ma facea sa ma gandesc ca intr.o zi voi ajunge si eu acolo, sa o imbratisez pentru toate momentele cand m.a mangaiat cu razele ei si pentru ca m.a facut mereu sa ma simt mai puternica... Abia am terminat clasa a 8a si m.am stresat mai mereu cu liceul, aveam emotii ce.i drept, insa cu cat se apropia mai mult ziua inceperii liceului, cu atat deveneam mai indiferenta... Pana la urma nu.i asa mare lucru...
Intru pe poarta liceului, se pare ca sunt foarte multi adolescenti si nu.mi vine sa cred ca ne da jumatate din carti acum... Dau sa asez cartile in dulap, insa un bou arunca cu mingea de fotbal in mine si imi cad cartile pe jos:
- Scuze, scuze, voiam sa nimeresc cosul de gunoi, lasa.ma sa te ajut... Apropo, numele meu este Kay, al tau?
- Chiar n.am nevoie de ajutor, poti sa pleci, ii spun tafnoasa.
El tot insista sa ma ajute si imi indepartez repede mana cand ii simt pielea degetelor... Il privesc urat, iar apoi pleaca, si dupa ma aud strigata de cea mai buna prietena, Mimi:
- Sara, Sara, ghici ce.
- Nu.mi spune ca te.ai indragostit din prima zi.
- Atunci nu.ti mai spun nimic.
-Mereu aceeasi Mimi. :). Si ia spune, ce s.a intamplat sau cum?
-Pai sa vezi, m.am dus in clasa si atunci era să dau faţă în faţă cu un baiat. El m.a invitat pe urma sa stau cu el in banca si bineînteles ca am acceptat. Mi.a spus ca îl cheama Jack, pana si numele e de vis, apoi ne.am pus cateva intrebari. M.am simtit asa bine si imi vine intruna sa zambesc, am aflat ca are un frate mai mic si ca ii place sa se uite la oamenii fericiti, e asa potrivit pentru mine.
-Dar stii macar daca are prietena sau nu?
-Of...vezi cum imi distrugi tu mereu starea, spune Mimi un pic abatuta.
Am luat.o in brate si am strans.o tare tare de tot, pana cand ea mi.a luat mainile si mi le.a dat la o parte , iar apoi mi.a spus:
- Dar mereu stii sa ma faci sa trec peste.
Ne.am dus amandoua acasa, iar cand am ajuns m.a asteptat un adevarat taraboi. Mama il alerga pe fratele meu mai mic de 5 ani, Peter, cu pernele si incerca sa il loveasca incet pentru ca nu statea la masa. Eu nu am tata, defapt am, dar nu il consider ca fiind unul , deoarece ne.a lasat pentru ca nu voia sa mai aiba un copil si pentru ca il cucerise alta femeie. Nu suntem o familie saraca, dimpotriva, fara el suntem mai bogati ca niciodata pentru ca suntem toti mai fericiti. Asa zisul meu tata ne da bani îndeajunsi ca sa nu il bage mama la inchisoare, deoarece ea e avocata si contabila in acelasi timp si stie cateva secrete despre tata. Mereu m.am tinut de ea sa mi le spuna, dar nu a vrut. Uneori cred ca e ceva ciudat si straniu la mijloc.
Peter m.a vazut si a venit la mine si m.a strans tare in brate. El nu stie ca tata a plecat din cauză ca mama a ramas insarcinata cu el, stie doar ca s.a dus sa munceasca intr.o alta ţară, ceea ce este partial adevarat:
-Ce faci piticule, iar nu vrei sa stai cuminte la masa? i.am spus eu pe un ton bland si hazliu.
-Nu vreau sa mananc fara tine , Sara.(M.am simtit pentru prima data importanta in viata cuiva)
-Bine voinicule, hai sa mancam, da? Tu te duci la masa si incepi sa mananci, iar eu ma duc sa ma spal pe maini si sa ma schimb, ok?
-Bine, mi.a spus el cu un zambet pe faţă.
M.am uitat la mama si a dat usor din cap vrând sa imi spuna "multumesc", eu i.am zambit si m.am dus sus să ma spal pe maini.

Seara a venit, si mama era in camera lui Peter si dormea cu el pentru ca avusese un cosmar. Nu stiu de ce , dar am avut ideea prosteasca de a iesi din casa si m.am dus sa ma plimb pe afara. Casa mea e aproape de o padure, dar nu am vazut niciodata animale pe acolo. M.am simtit complet hipnotizata de luna de pe cer asa ca voiam sa o vad mai bine. Am inceput sa alerg pana aveam sa ajung pe munte, nu este chiar un munte, seamana doar, dar defapt este o ridicatura de pamant, destul de inalta si este acoperita cu iarba. Nu stiu cum, dar in loc sa ajung foarte greu acolo, am ajuns in 15 minute, desi in mod normal imi lua cam o ora si jumatate sau doar o ora. M.am trantit pe iarba si am privit luna, iar dintr.o data a licarit o stea, si simteam ca era Ringo cu mine, cainele meu care a murit acum 1 an si jumatate, avea un suflet bun si era puternic, mereu mă impresiona. Cand mi se facuse somn mă dusesem acasa.

DESTIN ASCUNSUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum