DESTIN ASCUNS

Nu mai e timp

S.a facut dimineata si m.am trezit in bratele iubitului meu, e asa frumos si linistit. L.am sculat pentru ca nu mai avem decat o zi si 2 ore la dispozitie.
- Nu pot sa cred cat de prost merg lucrurile, spun eu tafnoasa, injurand ca pentru a 5a oara in aproape 4 ore am pus mana in urzici.
- Sara, ai putea sa fii mai atenta.
- Kay, nu inteleg. De ce e aici locul in care se presupune ca vom putea sa anulam nunta? Nu inteleg de ce trebuie sa mergem atata. Si unde naiba e locul ala pana la urma?
- Suntem aproape, cred. Ar trebui sa..., dar Kay s-a oprit si s.a uitat in jur.
   Dupa ce a stat 5 minute sa se uite in jur si sa alerge de colo-colo, a dat cu piciorul intr.o piatra si a injurat:
- Aici trebuie sa fie. Aici e locul. E muntele sacru, in care doi tineri lupi si-au dat viata pentru ca nu puteau fi impreuna si in timp ce se sarutau salbatic si pentru ultima oara, baiatului i s.a desprins coltul, iar asta a dus la multe discutii, dar respectarea iubirii celor doi. Aici trebuia sa avem raspunsul. Aici trebuia sa avem solutia, Sara.
    Am oftat si m.am asezat langa el pe marginea din varful muntelui. Simteam ca totul se naruie. E drept ca totul s.a schimbat si nu pot sa cred ca am trecut prin atatea ca sa raman aici blocata.
   Simteam cum lacrimi de mult ratacite isi gasisera drum spre iesire si se prelingeau sa niste picaturi de primavara pe obrajii mei. Palmele calde ale lui Kay mi.au prins fata, iar degetele sale imi stergeau lacrimile.
- Te iubesc, Sara!
- Si eu te iubesc, Kay! spun ragusita, dupa care baiatul isi apropie buzele moi si le apasa dureros de placut peste ale mele.
   Aud un zanganit si dintr-o data un stalp ne separa pe mine si pe Kay. Ma uit mai intai uimita, iar apoi speriata. Sper ca nu e ceva de rau.
    O statuie a doi indragostiti apare proptita de zid si langa ea e o foaie pe care scrie "pentru ca iubirea adevarata nu poate fi controlata si nici oprita." Cu gura cascata ma uit la Kay, iar el vine langa mine si ma priveste la fel. Dintr-o data gura lui deschisa si ramasa sub forma de "o" se transforma intr.un zambet iradiant.
- Am reusit Sara, am reusit! Asta e salvarea noastra.
   Fara sa pot zice ceva m.am aruncat in bratele baiatului de care m.am indragostit nebuneste cu palmele la ochi ca sa.mi astup lacrimile si cu un zambet larg.
- Ce facem acum? ~ intreb eu ~
- Cum adica?
- Nu putem parcurge tot drumul in 22 de ore, e imposibil, iar nunta se apropie.
- Nu avem incotro, trebuie sa zburam deasupra padurii.
Am inghitit in sec si m.am transformat in lup. Aripile mele s.au activat si am inceput sa zbor deasupra padurii. O ceata de pasari mi.au aparut in cale si am inceput sa.mi pierd controlul, dar Kay ma incuraja, asa ca mi.am dat seama ca le pot speria sau chiar infuleca. Am trecut si de acest obstacol, dar peste cateva minte de zbor au inceput tepusele care se aruncau spre mine:
- Sara, coboara! ( imi spune Kay, dar eu nu.l bag in seama) Sara, o sa te ranesti.
Am marait si am inceput sa accelerez. Kay tot incerca sa ma opreasca, dar nu ascultam. Tepusele s.au oprit, iar noi am trecut de padure. Imediat dupa am cazut in jos si m.am prabusit de pamant... M.am trezit dintr.o data si il vedeam pe Kay care ma cara in brate:
- Ce s.a intanplat? ~ intreb eu ~
- S.a intamplat ca ti.ai riscat viata si ca esti plina de rani si de sange.
- Wow, am facut un lucru bun... acum lasa.ma jos.
M.a pus pe pamant, dar picioarele mi s.au inmuiat si era sa cad, insa Kay m.a prins:
- Nu mai fii incapatanata, uite.te la tine, esti plina de sange din cauza tepuselor alea...
- Tu nu ai patit nimic?
- Nu, doar m.a julit putin, dar in rest am reusit sa scap, ceea ce puteai face si tu...
- Asa am economisit din timp...
- Da, sigur... De o ora si jumatate te car in brate si ma dor ingrozitor.
- Kay!
- Sara, mai avem doar 18 ore si jumatate, si trebuie sa ne odihnim, iar de zburat nu prea mai ai cum, aripa ta e ranita.
- Ba am cum, si mie nu imi e somn!
- Nu mai fii incapatanata, uneori trebuie sa ii asculti si pe ceilalti.
- Si daca eu sunt convinsa de ceea ce zic?
- Dar nu e asa, mai stai si relaxeaza.te.
- Poate tu nu esti obisnuit cu lupta, dar de cand am aflat ca sunt Potentes am inceput sa fiu mai dura, mai razboinica, mai...( nu am mai putut sa spun nimic, Kay m.a luat de talie si m.a sarutat puternic si inflacarat. Imi mangaia talia cu degetele si cu cealalta mana imi masa ranile de la gat)
- Gata, nu ne mai certam. Avem timp sa dormim macar 2 ore.
- Bine, doar 2 ore.
Ne.am pus sa ne culcam, dar am atipit mai mult decat voiam. Deja era ora 5 dimineata, ceea ce insemna ca mai sunt doar 13 ore pana incepe nunta. L.am lovit pe Kay tare cu perna, apoi am incercat sa zbor. Nu am reusit, nu puteam, dar am alergat amandoi prin padure. Imediat ce s.a sfarit padurea am incercat iar sa zbor, de data asta mi.a reusit.
Am zburat asa mult de tot... Cam 5 ore, dar mai aveam timp si dupa calculele mele mai aveam doar 2 ore pana acasa. Am inceput sa.mi pierd concentrarea din cauza ranilor si a faptului ca imi era foame. M.am bagat din greseala intr.un copac care m.a dezmeticit. Eram la o ora distanta de nunta, dar dintr.o data mi s.a facut rau si am pierdut controlul.
Kay era in fata mea si imi tragea palme peste fata ca sa ma trezesc. Mi.a dat de mancare, apoi m.a anuntat ca mai sunt 5 ore pana incepe nunta. M.am transformat in lup si am inceput iar sa zbor:
- Sara, mi.am dat seama de ce iti pierdusei controlul. Ai pierdut multicel sange in rana pe care ti.ai facut.o in copac si erai si infometata. Eu m.am rugat de tine sa mananci inainte sa plecam, dar tu nu.... ( am marait)... Sara, stai!( imi spune iubitul meu la jumatatea drumului), am pierdut statuia, du.te inapoi unde ai aterizat.
Am zburat spre locul in care ne oprisem ultimadata si am hotarat sa ne despartim pentru a cauta mai repede, dar nu prea mai avem timp.

Hey guys, srry pt publicarea super inceata. Am facut mici modificari la capitol, sper sa va placa.