DESTIN ASCUNS

Greseala

M.am uitat la ea. Era palida, cu ochii umflati de la atata plans, ma durea sa o vad asa. Baietii care au luat.o i.au dat drumul, dar eu eram inca captiva. Mama mea refuza sa plece, dar eu i.am spus ca asa e mai bine pentru toti... Desi nu era asa. Baiatul mai gras m.a luat de gat si m.a strans, simteam ca nu mai pot rezista. Celalalt i.a dat peste mana si s.a certat cu el. Eu nu mai puteam sa simt nimic, asa ca am lesinat... M.am trezit si i.am vazut pe cei doi, ma asteptau sa imi revin. Cusca a fost ridicata, dar aveam o zgarda cu şocuri la gât. Grasul m.a luat de talie, iar celalalt mai inalt mi.a injectat ceva in gât, iar apoi am vazut numai sange, dar nu era al meu, ci al unui om...

M.am sculat repede din pat, era doar un cosmar. M.am dus la Kay:
- Kay... am avut un coşmar.
- Ăăă(era obosit)... explica.mi!
I.am spus tot, iar apoi s.a uitat cu groaza la mine:
- Nu stiu ce sa fac... chiar nu stiu...vrei sa dorm pe podeaua din cameră?
- Da, multumesc!
Si.a luat patura si s.a pus pe covorul din camera lui. El chiar facea multe pentru mine, dar eu nu prea faceam nimic pentru el.

Era deja dimineaţă, ora 11:45. Wow... am dormit mult. Kay nu mai era in cameră, asa ca m.am dus direct in bucatarie. Am dat peste Greta si Kay:
- Neata! ~ le.am spus eu si ei mi.au raspuns la fel ~
Aveam omletă dimineata asta. Am mancat si apoi am spalat toate vasele , iar Greta mi.a multumit, insa eu i.am spus ca macar atat sa pot face:
- Va multumesc mult pentru tot, acum ma duc sa il iau pe Peter si apoi ma voi intoarce ca sa îi pun cateva intrebari Gretei, pa!
- Te asteptăm micuto, pa!!

M.am intors cu Peter acasa la Kay. Era luni, dar scoala era in renovare asa ca nu trebuia sa plec azi. Peter se juca prin curte, cu Kay, iar eu m.am dus sa vorbesc cu Greta:
- Stiti ceva despre mine, adica lupul care sunt eu? ~ o intreb pe Greta ~
- Da, stiu multe, dar nu suficiente...Tu esti una dintre cei mai puternici lupi care au existat vreodata, tu ai posibilitatea de a face orice, tu vei fi diferita si la aspect faţă de ceilalti lupi...Mama ta a fost rapita de doi baieti, asta doar pentru ca ei sunt cei mai curajosi, dar mai au ramas doar inca 4 vanatori. Multi au murit, iar altii au renuntat si s.au mutat in strainatate.
- Cum de stiti atat de multe?
- Am 150 de ani, am trait mult, sunt batrana, dar nu par chiar asa. Wolfstormii nu mor asa repede, sunt puternici, iar sangele lor se reface mai repede ca la oameni.
- Inteleg, dar acum va rog sa ma scuzati. Este deja ora 16:30 si inca nu am inceput antrenamentul. Va deranjeaza daca Peter stă aici pana vin eu sa.l iau?
- Nu, chiar am nevoie de suflete vesele prin casă.

Am plecat si l.am luat si pe Kay cu mine. Antrenorii mei au venit si mi.au spus ca incep sa ma descurc. Mi.au spus ca de acum, tot ce imi lipseste e sa ma incred in mine, sa ascult doar de decizile mele si sa ma antrenez in continuare.
- Kay, i.am spus tatalui meu ca il poti invata cum sa se controleze.
- Ce?! De ce nu o faci tu?
- Eu trebuie sa ma antrenez.
- Dar ma va ataca...
- Te rog.
- Bine..., dar incepand de maine.

S.a facut ora 20:45 , si cum maine aveam scoala si trebuia sa ma intorc si acasa , am terminat antrenamentul. L.am sculat pe Peter si l.am dus acasa. Kay s.a oferit sa stea cu mine in casa, in caz de pericol, iar eu am acceptat. Totusi i.am povestit cum bunicii lui îi e dor de el, cum a inceput ca el sa faca mari greseli. Si.a dat seama ca aveam dreptate, asa ca si.a pus in gand ca dimineata inainte de scoala sa îi cumpere un buchet de trandafiri.

Era deja joi. Kay mă ajuta sa am grija de Peter si s.a dus sa.l ajute si pe tata. In fiecare seara venea cu vanatai sau zgarieturi. Eu ma antrenam in fiecare noapte si simteam cum devin mai puternică. Tatal meu era plecat 2 zile din oraş, asa ca Kay a scapat de 2 zile de chinuri. El se uita la mine in timp ce ma antrenam, dar incepand de azi eu trecusem la altfel de antrenamente. Semanau cu cele de dinainte, dar acum le faceam pe pietre sau tulpini cu tepi si copaci cu tot felul de lucruri care ma faceau sa ma doara. Doar asa puteam sa devin puternica:
- Sara... opreste.te! Ai faţa plina de vanatai si sange, iar corpul tau e aproape invinetit complet... stiu ca peste 2 zile trece, dar totusi, iti faci rau. De data asta iti spun ca nu e bine, ai ales ceva gresit, nu faci ceea ce trebuie.
- Kay, lasa.ma sa fac ce vreau. Ti.am zis, nu decizi tu in locul meu, nu trebuie sa fiu protejata .
- Ba da, ai nevoie... trebuie sa te protejez de tine, ai inceput sa faci fara sa gandesti.
- O da?! Pai sa stii ca eu chiar gandesc acum... poate tu esti cel care nu o face... Cand a fost ultima data cand ai facut ceva ce vrei tu? Exact, mult. ~ am tipat la el ~
- Da, mult, pentru ca am fost un prost si am facut totul pentru tine, dar e clar ca eu sunt doar un nimeni, te las acum, regino!
- Asta si vreau, multumesc ca in sfarsit ti.ai dat seama ca nu.mi esti de folos pe drumul ăsta. (Am regretat imediat ceea ce am spus si am simtit cum sunt pusa la pamant de proprile.mi cuvinte)
S.a transformst in lup si a plecat , iar apoi urletul sau se auzea din departare. Ma durea capul, imi era somn, deoarece in ultimele zile am dormit doar 2 ore, nu puteam mai mult, nu aveam stare, iar cosmarurile imi dadeau tarcuale... M.am dus acasa. Aveam de gand sa ma culc de.a dreptul, dar m.am speriat cand am vazut ca Kay nu era acasa. Mi.am dat seama ca s.a suparat foarte tare si eu am inteles ca a avut dreptate. Am inceput sa nu mai gandesc, acum am ranit pe cineva drag fara sa imi dau seama, decat prea tarziu. Acum sunt sigură ca am facut o mare GRESEALA.

-----–---------—
Hei, un capitol nu asa de intrigant, dar promit ca ma revansez. Astept pareri, si scuze pentru greseli.
$Ceaw^_^