DESTIN ASCUNS

Balul

Frica de a fii prinsa ma cuprindea, dar incercam sa stau linistita. Seara trecuse si totul fusese in regula, Slava Domnului.
S.a facut dimineata si m.am dus in camera mea incet si cu grija. M.am pus sa mai ma culc inca 2 ore si cand a trebuit sa ma scol, ei bine, a fost cam greu, dar imediat ce Bia a aruncat cu apa peste mine, am sarit si m.am napustit pe ea. Dupa ce ne.am facut rutina ne.am si dus la scoala:
- Hei printeso, esti mai bine? ~ imi spune Kevin ~
- Da, se poate spune si asta.... Vezi ca John si.a pierdut o parte din memorie si nu stie ca voia sa ma sarute si ca eu am aflat ca ma place, sa nu.i amintesti, si asa e destul de jenant.
- Ok, printeso, orice vrei tu.
I.am zambit si cand eram pe cale sa plec Kevin ma apuca de incheietura si ma trage cu fata spre el:
- Asa printeso, cred ca trebuia sa continuam ceva.( imi spune el cu un ranjet superior).
- Ti.ai pierdut sansa( ii spun eu amuzata si cu un zambet pe fata).
- Idiotul ala o sa mi.o plateasca.
- Lasa.l. Nu te mai apropia de el ca altfel nu mai ai ce vorbi cu mine.
- Ok printeso.
- Nu.mi mai spune asa.
- Bine , bine...printeso. (a râs, iar eu mi.am dat ochii peste cap si am pornit spre sala de clasa).

Au trecut 2 zile si deja e miercuri. M.am intalnit cu Mike si m.am gandit ca ar trebui sa il intreb despre bal. Pana la urma vreau sa se distreze si el, si chiar sunt bucuroasa pentru ceea ce am reusit sa facem, eu si Bia. Ne.am straduit enorm, dar va fi superrr:
- Deci, Mike, balul verii, da?
- Sigur, Sara, dar nu crezi ca o sa fie cam ciudat tocilarul de mine langa voi, mai ales tu, adica practic esti populara. Majoritatea baietiilor isi intorc ochii dupa tine si fetele iti arunca priviri urate.
- Nu ma intereseaza parerea lor despre mine, vreau doar sa ma distrez cu prietenii mei... Si apropo, sa nu crezi ca te las sa vii imbracat asa sau si daca te.as lasa, nu ar face.o Bia. Deci, azi dupa ore ne ducem la cumparaturi si vei face cunostinta cu noul si imbunatatitul Mike, si o sa iti luam si haine pentru bal.
- Dar...dar...
- Niciun dar.
Au trecut primele 3 ore destul de repede si cand ma pregateam sa plec spre cantina am auzit plansete din cabina ingrijitorului. Am intrat si am vazut.o pe Bia super trista:
- Ce ai patit, floricica?
- Adolfo..., credeam ca ar putea sa simta ceva pentru mine, dar n.a fost asa, l.am intrebat eu daca vrea sa vina cu mine la balul verii, dar a spus "NU" , iar apoi s.a dus la alta fata si a intrebat.o el pe ea... A fost cumplit ... TOTUL.
- Offf, inseamna ca nu era cel care te merita, gandeste pozitiv. Poate o sa gasesti pe altcineva, mai bun...si daca nu, poti sa vii cu mine, John, Mike, Carlo si Sofia, la bal, adica nu.ti trebuie neaparat partener.
- Nu ma faci sa ma simt prea bine.
- Am o veste care cred ca te.ar incanta... NE ducem la mall sa ii schimbam look-ul lui Mike si maine ne ducem pentru rochiile noastre.
- Cumparaturi?!( spune Bia vizibil mai fericita).
- Asa te vreau, ii spun eu zambind.

Ne.am dus la mall si dupa ce l.am pus pe Mike sa probeze o gramada de haine am ales cateva + un costum alb cu camasa neagra si papion mov. Deja aveam cam 14 pungi de imbracaminte + 3 de incaltaminte. Bia asta nu se incurca cu cumparaturile.

A trecut inca o zi si acum mai era doar una care ne tinea departe de seara balului. :D Cand am ajuns la liceu toata lumea se uita in dreptul meu uimita... Nu intelegeam de ce, dar m.am intors si mi.am dat seama ca nu se uitau la mine, ci la Mike. Era de.adreptul schimbat, era COOL:
- Mike, arati super. (ii spune eu zambindu.i, vedeam cum unele fete il sorb din priviri, eu si Bia am facut inca o data o treaba buna).
- Mersi, Sara, simt ca viata mea o sa se schimbe datorita tie si Biancai. Va multumesc mult. (m.a luat in brate si mi.a dat un pupic apasat pe obraz, se simtea dreagostea in el :D ).
- Mike, tu nu aratai afectiune inainte. ( ii spun eu amuzata si cu un zambet be buze).
- Ala era vechiul Mike.
- Ok, ar trebui sa.mi dai drumul, deja simt cum arunca fetele cu sageti din ochi in mine.
- Ouuuu, da, cred ca acum le atrag si eu atentia.
El s.a dus la dulapul lui, iar eu la al meu, inainte sa pot sa deschid usa, Kevin ma tranteste de dulap si se uita putin suparat la mine:
- Ce faci?
- Bine, tu?
- Nu, adica acum te duci la altii? Iti plac noutatile?( se pare ca defapt ma privea gelos, nu suparat :)) )
- Esti gelos.
- Eu nu sunt gelos...
- Nu era o intrebare, ci o afirmatie.... Stai calm, ca nu sunt interesata de el. E chiar comic cand te gandesti ca unul din bunii mei prieteni sa ma intereseze.( si.a ridicat o spranceana nedumerit) Mike, baiatul acela era Mike.
-Ce?! ( a inceput sa râda), acum inteleg, scuze..., cum ai facut?
-Talente ascunse si un as in maneca... Bia.
Amandoi am râs, iar inima mea batea inca tare, poate chiar mai tare de cat cand m.a trantit de dulap:
- Acum ma lasi sa.mi iau lucrurile din dulap si sa pot sa.mi respir propriul aer?
- Ăăă.... da, scuze. ( se vedea ca rosise, iar eu am zambit si dupa i.am dat un ghiont in umar)... Deci, ma gandeam ca as putea sa te ajut cu franceza dupa ore.
- Oouuu...,nu pot, scuze, trebuie sa ma duc la mall sa imi caut rochie.
- Pot sa vin si eu?
- Neah... nu ai voie sa vezi rochia. ( i.am spus eu zambind, iar el a râs) Stai, tu cumva voiai sa ma ajuti sa invat franceza, adica "limba iubirii"? ( i.am zambit eu viclean).
- Se poate,dar nu mai conteaza.
I.am dat un pupic pe obraz, iar el s.a dat mai aproape de mine, cam prea aproape, ochii aceia negri mi.au aparut din nou in minte, m.am departat si am plecat la ore.