DESTIN ASCUNS

Dezvaluirea

Am stat asa o vreme , dupa care am coborât si cand am ajuns in faţa casei i.am dat geaca:
- Apropo... ( spun eu cu spatele întors) cu Peter.
- Ce? ~se intreaba el ~
- În parculeţ am fost cu Peter, nu singura, dar nu trebuie sa te enervezi( a ras incet si a plecat).
M.am dus in camera mea, m.am schimbat si m.am pus in pat...Niciun vis nu mi.a aparut in somn, nici cosmarurile nu si.au facut aparitia. Dormeam destul de bine chiar si.asa, dar un monstrulet mic pe nume Peter a vrut sa ma trezeasca:
- Sara, Sara, mi.e foame.
Eram foarte somnoroasa, dar m.am ridicat din pat si am vazut ca era ora 10:30. M.am dus sa.i fac cereale cu lapte , iar eu am mancat un croisant si am baut cafea.
De data asta am plecat într.un parc mai mare, iar în timp ce Peter se juca si se dadea pe leagane Logan a venit langa mine, deoarece m.a vazut stând singură:
- Si ce mai faci Sara?
- Sincer sunt cam obosită, dar mă descurc, tu?
- Eu ma simt chiar bine.... vrei sa ne plimbam?
- Ok.Peter, mă duc si eu să mă plimb. ( a dat din cap, dar cred ca era mai degraba atent la Oana)

Ne.am plimbat pe langa lac, pe jos:
- Îmi place parcul ăsta, e asa linistitor. ~Spun eu ~
- Da.
Am mai stat noi de vorba ce.am mai stat, ba chiar mi.a cumparat si o vata de zahar, dar îmi doresc sa nu o fii facut, deoarece l.am vazut pe Kay, era mai sus, adica nu langa lac, si nu se uita prea frumos, credeam ca o sa se transforme, dar n.a facut.o. Am stat linistita, mai ales ca ma gandeam ca nu are cum sa se transforme, deoarece avea sub grija un Samoyed(o rasa de caine). Până la urma urmei nu avea de ce sa se transforme si eu nu aveam de ce sa nu ma simt bine alaturi de Logan.
- Hei,vrei să facem o poză împreună? ~ m.a întrebat Logan ~
- Sigur...( i.a dat telefonul unui om si l.a rugat sa ne fotografieze)
Logan m.a luat în braţe si amandoi ne uitam la cameră. Nu era tocmai luat in brate. Eu eram cu fata , doar putin rasucita spre dreapta, iar Logan era în spatele meu dupa care mi.a luat mâinile in mâinile lui si era o adevarata strânsatură pentru corpul meu... ţeapa, omul facuse deja poza înainte sa ma înconjoare cu mâinile. L.am vazut pe Kay, venele aproape ca ieşeau în evidenţă.
- Scuza.mă Logan, trebuie sa plec, dar ne mai auzim... Aaa si apropo, daca mai ai de gând sa mă iei de mană sau să mă iei in brate, nu o sa fie bine.
- Bine...
Am fugit spre Kay..., el a început sa fuga si el împreună cu cainele, dar îl încetinea asa că i.a dat drumul. Am prins lesa si am continuat să alerg. Am ajuns într.o padure oarecum si era pustie. L.am vazut pe Kay. Avea venele foarte conturate, ochii galbeni şi colţii iesise la iveala... in secunda urmatoare s.a transformat în lup. Samoyedul a început sa se nelinisteasca , dar am vorbit cu el si s.a calmat. Kay a reusit sa revina la forma lui umana:
- Cum am facut asta? ~ ma intreb cu voce tare ~
- Eu unul nu stiu... si apropo il cheama Power.
- Aham... buna Power ( un "woof" din partea cainelui) Deci sa revenim, controleaza.te!
- Nu.mi spui tu mie ce sa fac.
- Vrei sa fii dat de gol?
- Mrrrrrrr( marait din partea lui Kay, inca era nervos) Nu pot, bine? NU pot.
- Ce nu poti? Sa stai calm, trebuie sa te enervezi atat de repede? Ieri erai chiar foarte ok. Aaa, stai am uitat, doar seara erai ok, ca in rest iar erai sa te transformi.( iar a scos un marait, ...mainile îi tremurau si îi ieseau venele în evidentă, iar coltii se ascuteau. I.am atins mana si m.am uitat in ochii lui, am vazut ca s.a calmat) Asa, vezi ca poti... Acum, de ce te tot enervezi? Esti cumva gelos? Sincer pot sa spun ca nu stiu cum se manifestă, dar cred ca asta e.
- Eu... eu... nu sunt gelos, doar ca imi e frica sa nu se intample iar ceea ce s.a mai intamplat.
- E inregula, dar va trebui sa te invat sa iti controlezi firea.

Am ajuns acasa pe la 15:35 . Cum nu mai aveam chef sa gatesc am luat ceva de la chiosc si am mancat si eu si Peter. Desi Peter e destul de mic, a invatat destul de repede si stie multe lucruri. Acum s.a dus sa faca baie si a durat ceva. Am auzit soneria. Am deschis usa si am vazut.o pe bunica ( in toata agitatia asta am si uitat ca vine). Peter s.a bucurat foarte tare cand a vazut.o pe bunica. Am baut ciocolata calda, iar apoi a trebuit sa stau sa aud cum Peter vorbea numai despre Oana. M.am dus trista in camera mea pentru ca ma deranja sa stiu ca tine la o persoana mai mult ca la mine, probabil asta e gelozia.
- Sara, bunica mi.a spus ca esti trista ( a intrat Peter si buni pe usa)
- Da micutule, sunt trista.
- Mi.a spus ca i.ai spus ca din vina mea e, asa e?( da, chiar îi spusesem lui buni asta)
- Scuze piticot, dar asa e.
- Ce ti.am facut, Sara?
- Tu nu ai facut oarecum nimic, e vina mea ca pun repede la suflet. Cred ca se poate sa fiu invidioasa pe Oana, pentru ca vorbesti atat de mult despre ea si pare ca o iubesti asa mult, iar eu par invizibila. Ieri mi.ai spus ca " orice trece cand esti langa persoana iubita" si m.a durut.
- M.am referit la tine. Sara, tu si mama sunteti cele mai importante pentru mine, sigur ca si bunica. Doar voi contati mai mult, apoi Oana.
Mi.au curs cateva lacrimi, dupa care am zambit si l.am strans tare, tare in brate. A luat o perna si a aruncat in mine, iar eu l.am aruncat in pat si l.am gadilat.