DESTIN ASCUNS

Iar noi ❤

Am cautat pret de 15 minute, dar nu puteam sa gasesc nimic. Cum am putut sa pierdem statuia?:
- Sara! ( tipa Kay speriat)
Am fugit repede spre locul de unde l.am auzit pe Kay si am vazut acolo un baietel care parea rau si care avea statuia in mana:
- Hei, mi se pari cunoscut, ne.am mai intalnit? ~ intreb eu ~
- Da, poate voi m.ati uitat, dar eu nu am sa va uit niciodata, nu pana nu ma razbun... Eu sunt Hanry, presupusul frate a lui Kay, mi.ati omorat familia.
- Presupusul?
- Da, doar v.am mintit. Noi eram familia Jonson, dar alta. Am auzit de Potentes si voiam sa o cunoastem, dar nu credeam ca va fii asa usor, totusi nu am reusit sa ne ducem planul la bun sfarsit.
- Da.ne statuia! ( spune Kay nervos)
- Nicio sansa, "fratioare"!
- Ce poate sa faca un copil simplu ca tine?
- Mai multe decat ti.ai imagina. Ma vezi tu mic, dar am invatat sa judec repede, dupa cum stii, lupii pot sa invete totul mai repede, si am reusit si sa ma pot transforma.
Kay si.a pus mana in fata mea protector, iar Hanry a incercat sa se napusteasca asupra mea, insa a fost pus la pamant de pumnii iubitului meu:
- Daca nu treceti de partea mea si imi jurati cu sangele vostru, atunci statuia asta se va sparge! (spune Hanry, iar Kay maraie)
- Nici gand (spune Kay, in timp ce eu spun "bine").
Ne.am uitat unul la altul si am cerut un moment de discutie, iar tanarul Hanry a acceptat:
- Kay, doar asa putem fii impreuna!
- Nu am de gand sa trec de partea lui, m.a mintit!
- Kay...
- Sara, nu, te iubesc, dar nu pot sa trec de partea lui. El doar ne foloseste si cu prima ocazie te va ucide ca sa obtina el toata puterea.
- Atunci atat ne.a fost... O sa imi fie dor de tine! (ii spun eu cu lacrimi in ochi)
- Nu mai plange, o sa gasim o alta cale.
Si.a pus mana pe obrazul meu si mi.a sters lacrimile cu degetul mare, iar cu cealalta mana m.a tras de talie si m.a sarutat. Nu.mi vine sa cred ca am trecut prin atatea si acum suntem fortati sa ne spunem " ADIO!" Ne.am desprins din sarut si l.am privit pe Kay in ochi. Ma privea cu atata dragoste si suferinta.
- Hanry, da.ne statuia! ~ spune Kay ~
- Sa inteleg ca imi jurati cu sange?
- Nu!
- Atunci...( a aruncat statuia de copac, dar Kay a fugit repede spre ea si a prins.o).
Hanry a sarit pe Kay si si.a infipt coltii in umar, iar el a tipat.
M.am transformat si l.am atacat pe Hanry. M.a muscat de aripa si am schelalait, iar Kay i.a tras un pumn in bot. Am reusit sa.i infing caninii in gat si a ramas fara suflare.
Mi.am revenit la forma umana, iar Kay m.a luat in brate si eu l.am strans tare:
- Ah...( tipa Kay)
- Scuze...
M.am dus spre umarul lui si i.am masat rana. Mai avem doar 3 ore, doar ca ne.am cam ratacit si ma doare aripa, deci nu pot sa zbor.
- Ce ne facem? ~ spun eu ingrijorata ~
- Stai linistita, vom reusi!
Am mai mers timp de o ora si tot nu am ajuns intr.un loc cunoscut:
- Gata, trebuie sa ma chinui sa zbor, nu avem alta varianta!
- Urasc sa spun asta, dar de data asta ai dreptate si stiu ca o sa te doara!
Am zburat, dar ma durea foarte tare si incepeam sa gafai, iar Kay incerca sa ma incurajeze. Incepeam sa pierd din altitudine, dar ma gandeam la mine si la Kay si am inceput sa ma straduiesc mai mult.... Au trecut 2 ore si am ajuns. Nu mai era timp si am fugit cat am putut de repede:
- Stati! ~ striga Kay, iar toti isi intorc privirea ~
- Baiete, pe unde ai umblat? ~ intreaba liderul ~
- M.am dus dupa adevarata mea iubire.
- Nu ai dreptul, ai jurat ca vei intemeia noua haita.
- Orice intelegere are si o dezintelegere.
- Prea tarziu.
I.a aratat statuia, iar liderul a râs:
- E prea tarziu pentru asta!
- Nu, nu e. In regulament spune ca trebuie sa vii inainte cu cateva minute sau daca intarzii 1/2 minute trebuie sa lipseasca preotul, iar el nu e. (a spus iubitul meu zambind mandru).
-Hmm..., bine, dar avem nevoie de o noua haita.
- Simona o va conduce impreuna cu un alt lup, iar cand Sara va fii pregatita sau daca va vrea, atunci voi fii eu noul sef al haitei, iar ea alfa mea.
- Bine. Acum lasand povestea in aer, familia ta e aici, adevarata ta familie. Mi se parea important sa ii ai aproape in ziua nuntii si am facut multe investigatii, dar acum ii cunosti doar asa.
- Multumesc!
Un grup format dintr.o femeie cu parul blond inchis si ochii caprui deschis, un barbat cu parul brunet si ochii caprui inchis si o fetita cu parul blond si ochii verzi, se indrepta spre Kay.
M.am dus si eu langa el, iar cei 3 erau fericiti si zambeau cu gura pana la ureche:
- Kay, eu sunt Scott si am 40 de ani, mama ta se numeste Ana si are 35 de ani, iar sora ta este Ami si are 5 ani.
- Ma bucur sa va cunosc!
- Buna seara, eu sunt Sara!
- Buna, Sara, ma bucur sa te cunosc! ( spune mama lui Kay)... Voi doi sunteti...
- Da, suntem inpreuna. ( spune Kay)... Ea e Potentes si singura fata care m.a facut sa trec prin atatea pentru ea.
- Ooo.... imi place ce aud, bun venit in familie , Sara!
- Multumesc! ( spun eu cu un mic zambet)
- Vreau sa aflu de ce m.ati abandonat.
- Off... scumpul meu. Sa.ti spun adevarul, dar probabil nu ne vei crede. Intr.o zi prietenul cel mai bun al tatalui tau l.a tradat si fara sa stim a ascuns o bijuterie furata in geanta mea... Bunica ta nu m.a crezut cand i.am spus ca sunt nevinovata, dar stiam ca va veni ziua in care te vei transforma si tu si nu te puteam lasa langa noi... Am fost arestati pentru 3 zile, iar apoi i.am convins sa ne dea arest la domiciliu pentru ca ne puteam transforma in orice clipa... Am ales sa stam in alta locuinta ca sa nu iti facem tie rau pentru ceea ce am facut. Am stat inchisi cam 4 ani, iar cand am scapat am vrut sa venim la tine, dar nu mai erai acolo...Te.am cautat intruna, dar nu te gaseam. Am decis ca poate iti e mai bine fara asa parinti si te.am lasat pe mana bunicii. Ne.am cautat o slujba buna pentru a ne platii amenda. Peste cativa ani a aparut si Ami, iar acum cateva zile am aflat unde locuiesti si voiam neaparat sa te vedem si sa ne cerem scuze, dar asta nu poate repara atatia ani.
Eu deja aveam lacrimi in ochii si Kay m.a tras la pieptul lui si m.a imbratisat:
- Ok, deci povestea asta e trista, si Sara confirma asta, dar va cred. Vreau sa lamuriti lucrurile si cu bunica.
- Oooo, multumim dragul meu... Esti asa dragut, imi amintesc cand erai mic si iti bagai capul in torturile facute de mine, iar apoi te manjeai de ciocolata si tot dragut erai sau atunci cand... (Kay o opreste)
- Mama!
- Scuze, dragule...
Am inceput sa rad, iar Kay s.a uitat urat la mine:
- Asa deci, razi de mine.
- E amuzant...
- Bine atunci....
M.a luat pe sus si mi.a pus frisca pe fata, iar eu am luat ciocolata si l.am manjit pe toata fata + gat...Am inceput sa rad, dar inainte sa.mi dau seama m.a tras intr.un sarut dulce si romantic... Frisca si ciocolata se imbinau armonios, iar noi doi paream de nedespartit:
- Esti dulce! ~ imi spune el ~