DESTIN ASCUNS

Ce s.a intamplat?

Diana mi.a tras o palma , iar apoi eu m.am napustit asupra ei si am ciufulit.o, cand sa dau sa plec ea s.a ridicat si era gata sa ma atace din nou, dar m.am intors si am prins.o de par. Dintr.o singura miscare am trantit.o la podea, iar cateva firircele din parul ei au ramas in palma mea. Cand m.am uitat mai atenta la mainile mele am vazut cum se vedeau vene negre. Imediat am fugit din baie si m.am inchis in cabina ingrijitorului....Dintr.o data am vazut ca eram un lup, si ca sa fie si mai rau mai aveam si aripi care apareau si dispareau....Ce s.a intamplat? Cine sau ce sunt eu? Si de ce nu ma pot transforma inapoi la forma umana?... Am stat asa cam 2 minute pana m.am calmat si am vazut ca eram din nou eu, ca om. De acum trebuie sa.mi pastrez calmul si sa am grija sa nu se mai intample asa ceva.
       M.am dus la dulapul Biancai cu speranta ca o voi gasi si îi voi putea spune ce tocmai s.a intamplat, mai putin partea cu lupul....Nu am avut noroc, nu era acolo. Am vazut o fata cum se indrepta spre o sala mare si m.am luat dupa ea. Cand am intrat mi.am dat seama ca asta e o cantina si vedeam ca aproape toti au mancat.... Cativa adolescenti se fataiau in stanga si in dreapta si nu stiam cum sa.i evit...In sfarsit am ajuns la locul de unde sa iau mancare, dar nu stiam ce sa iau, eram confuza. Cineva apare langa mine si imi intorc capul, era Kevin:
- Ti.as sugera salata de fructe + suc de protocale si un corn cu ciocolata.
- Ăăă.... mersi.
- Nu ai mai fost intr.o cantina, nu?
- De unde stii?
- Pai pentru ca te.am vazut cand ai intrat si mai ca era sa innebunesti cand ai vazut atata agitatie.
-Mda...
- Hei, vrei sa stai cu mine la masa?
- Scuze, dar o caut pe Bianca, am ceva de vorbit cu ea.
- Bine...
     Se pregatea sa plece cand l.am strigat si s.a intors uimit. Ma privea in ochi si eu la fel, dar de data asta nu ma pierdeam in irisii lui negrii:
- Stai... vreau sa vorbim mai incolo.
- Nu putem acum?
- Nu...
- Bine, cand?
- Dupa ore.
- Si ma lasi curios?
- Da...( spun eu putin amuzata).
-Ok, dupa ore, dar stiu eu un loc frumos in liceu, ne ducem acolo. Totusi ne intalnim in fata dulapului.
    A plecat la masa lui, iar eu o cautam din priviri pe Bianca.... Am gasit.o, dar se pare ca ea deja se uita la mine si zambea. Mai era si o fata cu parul saten inchis si ochii verzi langa ea + Carlo si John.... Mi.am dat ochii peste cap si m.am dus la ea:
- Uuuu..., vorbeai cu baiatul rau?
- Da..., si ce e cu asta?
- Intalnire? ( Cand a spus asta John mai ca era sa se inece cu mancarea).
- Ce?!
- Te.a invitat la intalnire?
- Nu, doar imi sugera ce sa aleg. Daca nu stiai eu nu am mai fost intr.o cantina si nu stiu cum sa ma descurc.
- Ups, asta e vina mea.
     Mi.am dat ochii peste cap si dupa mi.am indreptat privirea catre fata de langa Bia:
- Buna, eu sunt Sara!
- Buna, eu sunt Irina!
- Ăăă...da, Sara, Irina e cea mai buna prietena a mea.( a spus Bia, iar eu m.am intristat cand am auzit cuvintele astea)... Ce e, scumpa?
- Si eu aveam o cea mai buna prietena.
- Oooouuu..., scuze, nu trebuia sa aduc vorba. O sa vorbim acasa despre asta.
- Bine, spun eu incercand sa nu par trista.
     O bruneta cu par mediu si ochi albastrii trece pe langa noi, iar Carlo se uita dupa ea:
- Du.te si vorbeste.i!
- Ce?!
- Se vede ca iti place de ea, vorbeste.i, n.are ce sa se intample, iti dai doar seama de adevar.
- Bine, ai dreptate.
     Mi.a zambit, dupa care a ajuns.o pe bruneta din urma. Parea chiar fericit.... Cand am terminat de mancat m.am oferit sa duc tavile si prietenilor mei, iar pe a lui Carlo ramasese piure de cartofi. Cand m.am ridicat si m.am pregatit sa duc tavile am dat peste Diana , iar hainele ei s.au murdarit de piure si catva ketcup:
- Idioato, hainele astea sunt mai valoroase decat tine, casa si familia ta la un loc.
- Acum ca le.ai purtat tu nu mai valoreaza nici 2 lei.
     Linistea s.a asternut in cantina, iar toate privirile erau indreptate spre noi doua si cand ceilalti mi.au auzit  replica au inceput sa râda.... Diana a luat mini prajitura pe care o avea si mi.a trantit.o pe faţă. Obrazul si buzele mele erau pline de ciocolata. M.am enervat si am prins.o de par, iar ceea ce a urmat nu a fost de bine... Am trantit.o cu capul intr.o tava cu zacusca si muci de la fata care sta numai cu mana in nas. Toata lumea a inceput sa râda, iar Diana s.a enervat cumplit. Am inceput sa ne batem pana cand eu am trantit.o la pamant, iar cineva m.a prins de umeri si m.a luat pe sus.
    Am ajuns in baia fetelor si am vazut ca cel care ma oprise sa continui bataia era Kevin. A inchis usa cu cheia, iar eu am inceput sa.l iau la intrebari:
- Ce faci? De ce nu m.ai lasat sa continui?
-Pentru  ca venea directorul si nu cred ca voiai probleme a 2 zi dupa ce ai venit aici.
- Aaa....dar ce crezi , ca nu o sa îi spuna?
- Si? Pe ea nu o mai crede, a mintit prea mult.
- Aaaa, atunci, multumesc.
- Nu ai pentru ce, printeso.
  S.a apropiat de mine, iar apoi a dat cu degetul pe obrazul si buzele mele:
- Esti dulce...( a spus el cu un zambet diaboloc, iar eu am rosit).
    M.am spalat pe fata, iar apoi m.am pregatit sa ies, dar Kevin nu deschisese usa:
- O deschizi?
- Roaga.ma frumos.
- Te rog frumos.
- Acum vreau un pupic pe obraz( imi spune el cu un zambet rautacios).
- Nici gand.
- Atunci o sa stam aici doar noi doi si nu o sa mai vezi asta( arata el spre cheia care statea in mana lui inaltata deasupra capului, dar eu nu puteam ajunge asa sus.)
- Bine...(spun eu dandu.mi ochii peste cap).
     A zambit si cand s.a aplecat ca sa îi dau pupicul pe obraz am apucat cheia si m.am indreptat spre usa cu un zambet pe buze:
- Vicleana esti printeso, aminteste.mi sa nu ma pun niciodata cu tine.
   I.am zambit si apoi am iesit... Au mai trecut inca trei ore si apoi m.am dus la dulap sa ma pregatesc sa vorbesc cu Kevin. Cat timp asteptam Bia , Carlo si John au venit la mine:
- Sara, vii? ~ spune Bia ~
- Eu vin mai incolo, ma intalnesc cu o fata sa ma ajute sa fac un proiect, dar promit ca ajung destul de devreme incat sa putem invata.
- Ok...
    Bia si Carlo par sa ma creada, insa John nu prea e multumit de raspunsul meu, dar nu am ce sa fac.... Au plecat si m.am intalnit cu Kevin:
- Hai...( imi spune el, dupa care ma prinde de incheietura si urcam scarile, iar apoi intram intr.o camera cu usa abia vizibila si ascunsa in coridorul ingust.)
        Cand am intrat am ramas uimita. Era un fel de sera cu multe flori colorate si inmiresmate, iar un geam cuprindea un intreg perete:
- Kevin.... e ....
- Uimitor, linistitor, relaxant, parfumat?
- Da...( am spus eu visatoare si totodata uimita ca a ghicit exact ce voiam sa spun).
- Deci despre ce voiai sa vorbim?
- Despre tine si despre mine...( s.a inrosit putin si parea uimit si timid, asa ca am simtit nevoia sa reformulez)... Mai intai despre tine, iar apoi despre mine.
- Ok, ce vrei sa stii despre mine? ( ma inteaba el vizibil mai usurat)
- De ce toata lumea imi spune ca esti baiatul rau? Ca mereu te joci cu fetele si toate astea?
- Pentru ca asa era, dar de cand ai aparut tu m.am schimbat si cred ca am demonstrat asta.... acum despre tine... ce voiai sa stiu?
- Azi a venit Diana in baie si mi.a spus ca tu esti al ei, iar eu doar o jucarie... ca tu doar pe ea o vrei si sa nu mai fiu asa toanta... Eu i.am spus ca suntem amici, dar ea a zis ca doar iti bati joc de mine, asa e?
- Nu. Nu.mi bat joc de tine si nu mai caut "jucarii" cum spune ea, dar recunosc ca asta faceam.
- Ii place de tine, stiai?
- Da... îi place de mine dintr.a noua de cand m.am distrat si eu putin si am sarutat.o, dar in rest nu m.am atins de ea si nici nu o voi mai face.
-.....Aha ( eram putin iritata in legatura cu ce tocmai auzisem)
- Ce i.ai facut dupa ce ti.a zis toate alea?
- Pai mi.a tras o palma, asa ca eu am luat.o de par si am aruncat.o pe jos( a râs).... da' noi, suntem amici buni, nu?
- Sigur...., amici buni.( spune el mai putin convins si punand accent pe cuvantul " amici").
    Ne.am dus amandoi langa geam. M.a luat in brate si mi.a dat un pupic pe obraz:
- Sa nu o lasi sa te pacaleasca sau sa te intimideze.
- Nu.ti face griji...