DESTIN ASCUNS

Informatii

- Puteai sa mori daca n.o faceam.
- Si tu esti bine? Cum de ti s.au vindecat ranile?
- Ce?! ... ce nai...( nu a spus tot cuvantul "naiba") aaa, sangele tau, sangele tau a facut asta.
- Ce?!! Cum? Din cate stiu eu nu sunt vrajitoare sau ceva de genu. (a ras si apoi s.a uitat atent la mine.)
- Nu stiu, nu am raspunsul la întrebarea asta. Acum, alte rani mai ai?
- În afara ca din cauza rănii pe care mi.ai provocat.o chiar tu puteam sa lesin de durere, nu.
- Îhh.. sunt un prost... nu trebuia sa fac asta.. trebuia sa ma controlez, nu mi.am luat in seama forta. Dar nu ar fi trebuit sa te doara atat de tare.
- Ce?! De ce nu?
- Dau cu presupusul...Aaa, azi e o luna foarte putin vizibila. Arata.mi umarul!
-Nu, hai sa plecam.
M.a luat de cap si mi l.a intors in directia opusa umarului meu, dupa care cu cealalta mana libera , mi.a descoperit umarul.
- Apropo , ai un sange foarte bun... sa nu îl vinzi vampirilor. ~ a spus el cu un suras ~( la auzul acestor cuvinte nu m.am simtit prea bine si inima a inceput sa.mi bata haotic). Stai linistita, nu am sa te musc ca sa iti iau sangele sau nu am sa te fac gustarea mea. ~ iar se auzea un suras, dar de data asta un pic diabolic, parca imi auzise cum imi bubuia inima~
Si.a pus buzele pe umarul meu care sangera si el de la rana criminalului si mi.a lins incet rana incat sa se inchida. Putin ma durea, dar totusi imi si placea si ma simteam in siguranta langa el, chiar daca era lup.
- Altceva?
- Nup... asta a fost tot.
Mi.a lasat un biletel in care scria o reteta care imi va ajuta umarul sa se simta mai bine si un numar de telefon.
- Ce? Nu am nevoie de el.
- Sigur o sa ai intrebari, suna.ma cand vrei sa ne intalnim sa vorbim... Nu.ti face griji nu e nimic mai mult.( avea un ranjet pe faţă.)
Mi.am dat capul pe spate, deoarece imi amortise dupa ce Kay il tinuse intr.o parte. S.a uitat la mine, apoi mi.am dat seama ca mai aveam taietura de la gat. Ma durea da, dar in comparatie cu celelalte era un fleac.
-Ai spus ca nu mai ai nicio rana, vrei sa ma faci sa te verific peste tot?
- Bine, am uitat.o pe asta, nu mi.am dat seama ca o mai am, greseala mea. Dar pot sa stau si asa, e un fleac. Sa nu te prind ca iti pui buzele sau coltii pe gatul meu.
- Un fleac care poate da in altceva, nu.ti face griji, nu imi infing coltii în gatul tau... Uite, mi.am retras coltii de lup, îi am normali.
- Nu e asta, doar ca nu vreau ca tu... nu vreau sa ma atingi.
- De ce nu? Nu o sa afle nimic prietenul tau sau ce... nu esti obisnuita?
- Kay... eu.. eu nu ... nu... nu mi s.a mai intamplat...
- Aham... deci nu ai pe nimeni. Ok , inteleg, e greu, nu vrei sa fiu eu primul care face asta, dar trebuie, gandeste.te la fratele tau si la viata ta.
- De unde stii ca am un frate?
- Am vazut niste soldatei in sacosa... fie asta fie iti place sa te joci cu soldatei.
- Uh... da,bine, ok.
Am inchis ochii, iar el s.a apropiat usor de gatul meu. Îi simteam respiratia calda. Buzele lui s.au atins de rana mea, iar limba lui s.a plimbat usor de.a lungul taieturii. Desi nu eram sigura ca imi convine ca el sa fie primul care face asta, simteam totusi ca imi place.
- Ah...ce bun e sangele tau, parca e magic, esti ca un desert. ~ imi spune Kay pe un ton calm ~
- Ai grija, poate esti tu lup, dar sangele meu nu e de vanzare.
Kay a scos un râs inabusit, iar apoi a luat sacosile si am continuat drumul. Mi se auzea chioraitul matelor, imi era atat de foame, dar mai puteam astepta:
-Iti e foame? ~ ma intreaba el ~
- .....putin, dar mai pot astepta. ( iar s.a auzit zgomotul stomacului meu)
- Stomacul tau nu pare sa fie de acord.
- Nu ma asculta niciodata. ( amandoi am râs)
- Uite, dupa ce iesim din padure stiu ca e un restaurant..., daca nu ma înşel nu s.a închis, fac eu cinste.
- Nu stiu ce sa zic.... (m.a întrerupt)
- Macar atat pot sa fac pentru rana care ti.am provocat.o în umar. ( i.am zambit în semn de "da")
Eram aproape de restaurant. Kay si.a scos geaca de blugi si mi.a dat.o mie:
- Nu.mi e frig. ( am spus eu)
- Poate nu iti e atat de frig , dar e racoare si poti sa racesti, plus ca geaca asta iti acopera ranile, ca sa nu puna întrebari cei din restaurant.
Am oftat si apoi i.am luat geaca. Mai erau doar 3 cupluri în restaurant si înca o femeie care presupun ca statea la masa cu o prietena de.a ei. Ne.am dus la o masa în care puteam să vedem cerul, deoarece era geam pe tavanul deasupa mesei. Am comandat o salata si o apa, iar Kay si.a luat si el niste cartofi prajiti si un snitel, plus o apa.
- Cand ai ajuns acasa ai mancat ceva? ( ma intreaba el)
- Uh... eu... nu.
- Si ai stat atata timp nemancata?... Se vede de ce nu aveai nici multa putere.
- Am mancat un baton de cereale... ( am adaugat eu)
- Waw, ce mancare săţioasă.
- De ce crezi că m.am dus la cumparaturi?
- Mda... sper ca fratele tau nu moare de foame.
- Hei... nu sunt o sora asa rea, lui i.am facut de mancare.
- Aham... deci i.ai lasat lui tot ca sa nu stea el nemancat, nu?
- Da... pai trebuia sa fac cumparaturile cand veneam de la scoala, dar am uitat.
- E bine...macar acum putem vorbi civilizat, fara sa tipam unul la altul sau sa ne evitam.
- Mda....
Am mancat si apoi ne.am îndreptat spre casă. Comanda noastra a venit destul de repede, ceea ce m.a bucurat, deoarece imi faceam griji pentru Peter. Dupa ce am iesit din restaurant i.am înapoiat geaca, dar n.a acceptat.o. Am ajuns acasa, in faţa usii:
- Vrei sa intru sa te ajut? ~imi spune Kay ~
- Nuuuu, fratele meu probabil ca înca ma asteapta,nu vreau sa te vada...cine stie ce va crede.
- Înţeleg. Daca ai nevoie de ceva sau mai dai de cineva dubios, sa ma anunti.
- Aham...
Mi.a dat pungile in mana si ni s.au atins degetele, apoi el s.a intors si se pregatea sa plece:
-Kay....( am strigat eu)
S.a intors doar putin cu fata spre mine incat sa.i pot vedea doar jumatate din faţă.
-Mulţumesc...
- N.ai pentru ce, era tarziu, trebuia sa te duc acasa.
- Nu,multumesc pentru tot... ca m.ai salvat... ca m.ai adus acasa...tot.
Am vazut un mic zambet in coltul gurii... am înteles ca era un fel de "cu placere". S.a intors si si.a vazut de drum.
Am intrat în casa si am lasat geaca pe canapea. Televizorul in camera fratelui meu era inca aprins. M.am dus la el şi cand l.am vazut se uita la mine.
- Înca nu te.ai culcat mititelule?
- Te asteptam, imi era frica sa dorm fara sa stiu ca esti acasa.
- Bine,acum culca.te.... ~i.am spus eu calm ~ ( mi.a atins usor rana de pe mana, in care daca te uitai de aproape puteai sa mai vezi urma unui colţ de.a lui Kay).
- Ce.ai păţit aici? ~ mă întreaba el îngrijorat ~
- Pai uite.te la ora, este 22:45, m.am grabit sa ajung acasa şi m.am zgariat.
- Si cercul asta adanc ce e? ( era urma coltului)
- Nu stiu... abia acum l.am vazut si eu. ( am ras înabusit si eram cam îngrijorata)
- De ce ai stat asa mult?
- Era coada, si a trebuit sa aştept mult...uite...( cautam prin punga), ti.am luat niste soldatei si robotei.
- Mersi Sara...esti cea mai buna soră.