DESTIN ASCUNS

Impacare

M.am dus la Kevin si l.am vazut cu buza sparta si era foarte nervos, imi pare rau pentru asta:
- Esti bine? ~ il intreb eu ~
- Nu, nu sunt. De ce te.ai dus cu el?
- Nu eu am vrut, m.a luat de incheietura.
- De ce nu ai plecat?
- Nu mai eram concentrata.
- Sara, baiatul ala are ceva cu mine si am presimtirea ca te vrea pe tine.
- Mi.a spus ca ne cunoastem, dar eu nu.l mai tin minte.
Cand am spus asta a ramas tacut si ma privea uimit, nu puteam sa stiu la ce se gandeste, dar era totul intens:
- Ok, deci nu mai trebuie sa stai langa el, cine stie ce poate sa faca. Poate te.ar putea ajuta, dar nu ma risc.
Mi.a pus mainile pe fata si m.a tras spre el, iar apoi buzele noastre s.au imbinat si de data asta a fost un sarut bland si grijuliu.

Seara nu am putut sa dorm deloc. Ma gandeam la Kay, la faptul ca e ca mine, apoi la Kevin, sarutul lui asa diferit de cele obisnuite, iar in final imi apareau mai mereu acei doi ochi negri. Ce se intampla?
A doua zi m.am dus la liceu franta, nu dormisem decat cateva ore si spre norocul meu nu am dat de Kay. Dupa program m.am hotarat sa ma duc pe mini campie care era la jumatate de ora distanta. Cand m.am asezat jos l.am vazut pe Kay care s.a asezat langa mine:
- A aflat cineva? (ma intreaba el, iar eu ma uit uimita si confuza la el) Despre faptul ca esti.... lup.
- Nu, dar nu e problema ta.
- Ba e, daca afla cineva o sa fiu si eu in pericol. De cat timp esti cu el?
- Aproape o luna.
- Da, destul de mult, dar iti mai zic o data, deoarece ti.ai pierdut memoria, relatiile intre un lup si un muritor nu tin mult.
- Nu am de gand sa te las sa intervii in relatia noastra.
- Uite.te la mine!
M.am conformat cu ce mi.a spus el si atunci am observat ceva, ca acei ochi negri care imi bantaiau gandurile erau ai lui:
- Ochii tai...
- Ce au?
- De ce ochii tai imi apar mai mereu in minte si nu ma lasa sa fac nimic?
- Cum adica?
- Inainte sa am primul sarut cu Kevin nu puteam sa fac acest pas, deoarece ochii tai imi apareau in minte si ma faceau sa ma razgandesc, de ce?
- Nnnn...nu stiu ( parea foarte trist si imi parea rau pentru el).
- Noi doi chiar ne cunoastem?
- Nu ma crezi?
- Nu stiu ce sa mai cred.
- Daca as sti cum sa.ti readuc memoria.
M.am mai uitat putin la el si dupa m.am ridicat si am inceput sa merg spre statia de masina ca sa ma duc acasa, cand Kay m.a prins de mana, de data asta nu de incheietura, si m.a privit in ochi:
- Te duc eu acasa!
- Nu.
- Ba da.
M.am dus la motocicleta lui si dupa am ajuns acasa. Cand am intrat in camera toate gandurile se invarteau in capul meu. Nu.mi vine sa cred, dar ceea ce am sa fac nu e deloc usor.
A doua zi m.am dus direct la dulapul lui Kevin si el era acolo:
- Vreau sa vorbim, ii spun eu.
- Ok, spune.
- Tre... trebuie sa ne...ne ...despartim.
- Ce?! DE CE?!
- Pentru ca sunt confuza. Nu mai pot sa ma inteleg.
- E vina tipului cel nou?
- Nu, da, poate...( se vedea cum se incordeaza)
- Ok, dar recunosc ca nu.mi va fi usor.
Mi.a curs o lacrima, iar Kevin mi.a sters.o:
- Macar un ultim sarut? ~ ma intreaba el ~
- Bine...( ii spun eu cu lacrimi in ochi).
Mi.a prins fata in palme si si.a lipit buzele de ale mele. Lacrimile mele au curs pe obraz si el mi le stergea cu degetul mare, ca o mangaiere fina. Sarutul asta a fost unul romantic, dar totodata dureros... Nu.mi vine sa cred ce s.a intamplat, dar nu pot sa fiu cu el cand Kay imi apare in minte. Ne.am desprins din sarut si ne.am uitat unul in ochii altuia, eram indurerati.

Toata ziua ne.am evitat si cand am ajuns acasa m.am aruncat in pat si am inceput sa plang. Dintr.o data mi.a aparut doar imagina ochilor lui Kay in minte. De ce ma innebuneste baiatul asta desi nu.l cunosc? DE CE E ASA GREA VIATA?

S.a sfarsit si saptamana asta si m.am simtit foarte prost. Eu si Kevin nici nu ne.am mai intalnit, cred ca ma evita, iar pe Kay l.am vazut doar la un curs, dar nu m.am asezat langa el.
A venit weekend-ul si m.am dus la plaja sa ma relaxez, totusi imi aminteam de atatea lucruri. Ma gandeam la cum puteam sa avem primul nostru sarut la plaja, dar John s.a bagat, vazusem o parte mai romantica si totusi geloasa a lui.
M.am dus sa inot si asta mai m.a relaxat. A inceput sa se faca seara si cat timp ma plimbam eu pe plaja am dat de un fel de petrecere... Ma pregateam sa ma intorc, cand in fata mea apare un om cu o torta aprinsa in mana, m.am speriat si aproape am cazut, dar doar m.am intors in cealalta parte si am mai dat de un om cu torta, iar flacara parca se apropia de mine. Incepeam sa o iau razna, pana cand o mana m.a prins de incheietura si am ajuns in sapatele unei terase. Simteam ca aproape ma transformam si nu stiam ce sa fac sa ma calmez:
- Ai ochii galbeni. ~ imi spune Kay ~
- Si tu, dar de ce?
- Pentru ca suntem lupi si ne e frica de foc, iar noi am stat langa foc.
- Dar nu e bine asa.
- Si ce vrei sa fac eu? Totusi altadata ai grija pe unde umblii, puteai sa te transformi si toata lumea sa te vada.
- Da, multumesc. Chiar nu stiu cum sa ma descurc cu chestia asta.
- Am auzit ca te.ai despartit de Kevin.
- Mda...
- E bine.
- Ce?! DE CE?!
- Ca sa pot face asta.
M.a prins de mijloc si m.a sarutat. Am stat asa ceva timp, pana cand am inceput sa.i raspund si eu la sarut si el era clar surprins de ceea ce am facut, asa si eu, dar ceva m.a impins sa o fac. M.a tras mai aproape de pietul lui si am suspinat. Cand ne.am desprins din sarut l.am privit in ochi, iar apoi toate imaginile mi s.au delurat in fata ochiilor. Primul sarut, cum am devenit lup, primul "te iubesc", grija pe care a avut.o fata de mine si in final faptul ca am fugit cand m.a cerut in casatorie:
- Kay, imi amintesc totul... scuze.
- Sara, pe bune?! NU.MI VINE SA CRED.
- Tu esti cu Simona?
- Nu, nu m.am insurat cu ea, dar va trebui sa o fac in iulie.
- Si de ce ai venit aici?
- Pentru tine, te.am cautat non-stop, pe tine TE IUBESC.
- Eu nu pot sa ma casatoresc acum, nu sunt pregatita.
- Ahh... daca am avea coltul ala pe care l.am pierdut. Prost sunt.
- Ce colt?
- Intr.o seara, inainte sa fim impreuna venise un vanator si m.am luptat cu el pentru ca voia sa te atace, asa ca l.am rapus, insa am pierdut coltul cu semnul infinit pe el si cu o inima, ala putea sa.mi anuleze nunta.
- Stai, cred ca il am eu, dar e acasa.
- Pe bune? E super, trebuie sa ne ducem.
- Cum? Si pana cand avem termenul?
- Pana la inceputul lunii iulie, nunta e la mijloc.
- Nu stiu daca pot sa plec, am inceput sa tin la oamenii de aici .
- Aici nu prea ai unde sa te ascunzi cand e luna plina si parintilor tai le e dor de tine, au mare incredere in mine ca te voi gasi.
- Ai dreptate, dar cum se presupune ca putem ajunge acasa? Si vreau sa stam pana cand se face luna plina.
- Bine, si cu ajutorul tau ajungem acasa. Esti puternica, iti amintesti asta, dar cred ca ai uitat ca poti sa zbori.
- Aaa, da, ai dreptate, dar ultimele dati nu prea ma pricepeam.
- O sa fie mai bine.
- Sper.
Incepeam sa fiu trista si ingrijorata, iar Kay a observat asta:
- Hei, ce ai?
- Kay, nu stiu ce sa fac... Adica ce as putea sa.i spun lui Kevin? Ce scuza as putea sa gasesc ca sa.i las pe cei dragi?
- Iti place de el?
- Ce?!
- Priveste.ma in ochi si spune.mi adevarul... Iti place de el?
- Ăăă.... Kay... eu...
- Sara, spune.mi adevarul!
- Da, tin la el, am fost impreuna si am trecut prin multe, dar doar tie ti.am spus vreodata ca TE IUBESC, doar cu tine pot sa impartasesc totul, si ai spus.o si tu, relatia nu putea sa mearga.
- Ok, te inteleg. ( mi.a ridicat barbia si m.a privit in ochi) TE IUBESC! (i.am zambit, iar apoi el m.a sarutat).
Acum ca.i simt din nou sarutul lui bland si pasional ma intreb cum de am putut sta atata fara el. Ne.am desprins din sarut dupa mult timp, iar apoi ne.am zambit:
- Esti asa dulce si frumoasa.
Am rosit instantaneu, iar el a zambit satisfacut. Desi imi pierdusem memoria, pare ca imi lipsea enorm. Chiar il iubesc, dar totusi tin si la Kevin. Off...

A trecut si acest week-end si cand am ajuns la dulapul meu l.am vazut pe Kevin, vorbea cu o bruneta cu parul cret si ochii verzi, iar apoi m.a vazut pe mine si a incheiat discutia cu bruneta:
- Sara, vreau sa vorbim!
- Si eu vreau. Incepe tu!
- Stiu ca am fost impreuna si probabil amandoi am suferit cand ne.am despartit, dar vreau sa ramanem prieteni, bineinteles daca vrei si tu.
- Kevin, nu am cum sa nu vreau, tin la tine mult si.... si vreau sa.ti spun ceva. Eu imi amintesc totul.
- Ce?!
- Da, mi.a revenit memoria si am aflat ca am fost impreuna cu Kay si acum suntem iar impreuna.
- E minunat ca ti.ai recapatat memoria.
I.am zambit, dar puteam sa.l vad cum se incordeaza. Ma simt foarte nasol. Nu credeam ca.s capabila de atata compatimire cat am daruit in lunile astea:
-Uite, Kevin, imi pare rau, nu trebuia sa accept sa fim impreuna pentru ca pana la urma tot trebuia sa.mi amintesc totul, dar chiar am tinut la tine si nu.mi pare rau ca mi.am petrecut timpul cu tine, doar imi pare rau pentru ca ti.am frant inima.
- Sara, e in ordine, adica da, eu mai tin la tine si am tinut foarte mult, dar pot sa.mi refac viata, si sunt sigur ca o sa o pot face.
  L.am luat in brate si l.am strans tare, iar apoi l.am vazut pe Kay cum trecea gelos pe langa noi.