DESTIN ASCUNS

Adio!

Ne.am desprins din imbratisare si l.am vazut pe Kevin cum incerca sa schiteze un zambet.
   Ma pregateam sa intru in sala de clasa unde aveam sa impart ora cu Kay, dar apoi cineva m.a tras de mana si m.a intors cu fata:
- Ce inseamna asta? ~ ma intreaba Kay nervos ~
- Ce?
- Te imbratisai cu fostul.
- Da, voiam sa.l consolez, nu.ti face griji, a inteles ca suntem impreuna si i.am spus ca mi.am recapatat memoria.
- Bine, dar altadata nu.l mai consola!
- Gelosule.
- Nu sunt!
- Ba da, esti!
- Bine, sunt!
I.am zambit, iar apoi am intrat amandoi in clasa. Toti se uitau la mine si incepeam sa ma simt prost. Cred ca aflase deja tot liceul ca nu mai sunt cu Kevin. Nu voiam sa se faca atata taraboi. Discutia cu Kay ma facuse sa ma gandesc la relatia mea cu Kevin. Ei doi se aseamana oarecum si tin la fel de mult la mine...Ahhhh...

Au trecut 2 saptamani grele, dar vedeam ca (,) Kevin se simte mai bine, iar asta ma bucura. Eram deja in vacanta de vara si peste cateva zile e luna plina, iar dupa asta trebuie sa plecam. Nu am anuntat pe nimeni de plecarea mea si nici nu stiu cum sa o fac.
M.am dus cu ceilalti la plaja, chiar si cu Kevin care cred ca mai are putin si va fi cu Nicole (fata bruneta cu care vorbea). Irina si Bia se napusteau asupra mea sa ma bage la fundul marii, cand eu m.am strecurat sub apa si le.am tras de picior pe amandoua. Am inceput sa rad in hohote de reusita mea:
- Sara, esti moarta! ~ spune Bia ~
- Atacati! ~ spune Irina ~
Pana sa.mi dau seama am ajuns sub apa si cele doua fete au ras de mine. Ma indreptam spre ele ca un rechin flamand, dar dintr.o data am ajuns iar cu (,) capul in apa. M.am ridicat la suprafata si am vazut ca cele doua fete aveau feţele rosii de la atata ras, insa de data asta nu ele m.au bagat la fund, nu aveau cum. Ma intorc si il vad pe Kay care imi zambeste nevinovat in timp ce eu ii arunc cea mai urata privire posibila:
- Tu! ~ spun eu ~
- Ce e?
- Las' ca ma razbun eu.
- Pacat, nu prea ai cum.
Dintr.o data m.a luat in brate si m.a pus pe umerii lui, iar apoi s.a aruncat cu mine in apa:
- Kay!
- Vezi ingeras, nu ai avut cum sa te razbuni. ( spune el si apoi râde)

A inceput sa se intunece si doar eu si Kay am ramas pe sezlong in timp ce Bia si Irina s.au dus sa ne ia un suc, iar ceilalti au ramas la terasa:
- Cand ai de gand sa le spui ca trebuie sa pleci?
- Nu stiu... Nu am curajul necesar.
- Sara nu poti sa ii minti intruna. Spune.le ca in cateva zile ai sa pleci!
- Ce?! PLECI?! ( imi intorc capul si o vad pe Bia uimita uitandu.se la mine, sigur am dat.o in bara).
- Ăăă.... eu...( mi.am intors privirea spre Kay, poate avea el vreo idee, dar a ridicat din umeri nestiutor)
- Sara, nu ne mai mintii.
- Ok, scuze, da, trebuie sa plec.
- Si nu ne vom mai vedea niciodata?
- O sa mai vin, dar rar..., scuze.
A inceput sa planga, iar apoi si mie si Irinei ne.au curs lacrimile pe obraji. Au venit si ceilalti:
- Ce? Ce s.a intamplat? ( intreaba John speriat).
- Sara... Sara se...( nu a mai putut sa continue propozitia ,Bia, ca a izbucnit in hohote).
- Am sa plec!
- Unde? ~ intreaba Kevin ~
- Ma duc acasa, in cateva zile.
- Si abea acum ne anunti?
- Din moment ce mi.a revenit memoria, cam ce voiai sa fac? Sa.mi petrec tot restul vietii pe cheltuiala celor care nu sunt obligati sa.mi tina mie adapost?
- .... eu... ,Sara..., nu conteaza...
Toti ne.am strans intr.un cerc mare si ne.am imbratisat puternic. O sa.mi fie dor de nebunii astia.

Au trecut 4 zile, iar acum luna plina se arata pe cer. Eu si Kay ne.am dus in mini padurea in care era sa ma prinda acel vanator. Nu stiu ce o sa facem de data asta si sincer imi e frica, dar altundeva nu avem unde sa ne ascundem.
Ne.am transformat amandoi in lupi, iar apoi ne.am jucat prin padure. Amandoi ne dadeam muscaturi jucause si ne alergam ca doi pui. Dintr.o data s.a auzit un "poc" si peste mine a cazut o creanga care mi.a blocat tot corpul. Nu era o creanga prea usoara, asa ca simteam cum ma striveste incetul cu incetul. Kay incerca exasperat sa ma salveze, pana cand i.am facut semn sa plece pentru ca se apropia vanatorul. Ma rugam doar sa nu ma vada transformandu.ma in om sau cum imi apar dintr.o data aripile:
- Mai, mai , mai... ce avem noi aici? Oo, ce dragut un lup cu o blana foarte speciala. Voi face multi bani din asta (a spus vanatorul cu un zambet malefic in coltul gurii).
Am marait, dar mi.a tras un picior zdravan peste bot si am schelalait. Ma durea cumplit, si ca sa fie si mai rau avea si pinteni, mi.a dat sangele intr.un mare hal. Am inceput sa ma zbat, dar apoi m.a sagetat cu un tranchilizant. M.am trezit intr.o cusca, iar acest loc nu parea tocmai locuit. Am vrut sa urlu in speranta ca ma va auzi Kay, dar aveam botnita:
- S.a trezit specimenul meu minunat?! ~ spune el ~
S.a apropiat spre mine cu un cutit, iar cand mi.a dat drumul din cusca am vrut sa fug, dar ceva m.a tragea inapoi. Aveam un lant pus de cusca in care fusesem captiva. Incercam sa ma eliberez, dar nu puteam, mai ales ca aveam o zgarda cu socuri la gat, care ma irita foarte tare. Cand cutitul lui mi.a atins laba din fata, un lup a sarit pe nebunul vanator. Era Kay care se lupta cu acel barbat si puteam sa vad cum si.a dat sangele in brat, dar nu foarte mult si totusi inca se lovea. Era o lupta foarte grea si imi faceam griji pentru iubitul meu. Cutitul vanatorului a cazut, iar Kay si.a infins coltii in gatul lui. Daca mai statea mult puteam sa ne luam adio de la secretul nostru.
Am fugit amandoi, iar apoi ne.am transformat in oameni:
- Mersi, dar esti bine? ~ spun eu ~
- Sigur, imi va trece, dar tu esti... ăăă... foarte, foarte lovita.
- Nu imi pasa de mine.
- Partea de jos a buzei tale e macinata, ai numai sange si o despicatura.
- Am inteles, sunt hidoasa.
- Nu, eu tot TE IUBESC, dar imi fac griji pentru tine, inca sangerezi.
- Eu imi fac griji pentru tine, ai un ochi vanat si bratul tau e ranit.
- Sara, eu o sa fiu bine, cea care a fost rapita, lovita si traumatizata esti tu, iar gatul tau imi da si el dreptate, ai urme.
- Kay, stiu, ma doare, simt asta, dar ce mai vrei sa fac?
- Nu stiu. Daca eram eu in locul tau.
- Nu.
- Ba da.
- Deja ai suferit prea mult.
M.a luat de mijloc si si.a atins buzele de ale mele. Am tresarit pentru ca ma durea, dar am intretinut si eu sarutul din doua motive. Primul e pentru ca imi place, iar al doilea e pentru ca stiu ca sangele meu poate vindeca. Mi.am pus mainile pe fata lui si l.am tras mai aproape. Tresaream mai mereu, dar el avea grija sa nu ma muste prea tare de buza ca sa nu sufar.
Ne.am desprins din sarut, dar el nu era complet vindecat, iar eu, fara sa fac vrun anunt, l.am tras din nou intr.un sarut . A ramas uimit, dar dupa m.a strans tare de talie si si.a imbinat buzele cu ale mele. Cand ne.am desprins din sarut am vazut ca acum era ca nou. I.am zambit, dar apoi o durere m.a injunghiat si am cazut in genunchi, iar el s.a aplecat repede spre mine si era foarte ingrjorat si speriat:
- Sara, gata, va fi bine.
- Stiu, am incredere.
- Nu uita, doar tu esti cea care se regenereaza cel mai repede, tu esti POTENTES.
- Da, ai dreptate.
M.am ridicat increzatoare, desi simteam cum bratul imi zvacneste, gatul nu imi mai lasa loc de inghitit, iar buza ma usutra ingrozitor. Totusi a fost cat pe ce sa ne vada cum suntem in realitate si secretul nostru nu ar mai fi fost, deci exista si o parte buna.
Ne.am dus sa ne luam ramas bun de la ceilalti si cand i.am vazut pe toti pe plaja asa tristi mi s.a zburlit parul la ceafa :
- Sara, ce ai patit? ~ intreaba Carlo ~
- Un mic accident.
Nu parea sa ma creada niciunul, dar chiar nu stiam ce altceva sa spun:
- O sa imi fie dor de voi... Vreau sa va multumesc pentru tot ceea ce ati facut pentru mine si pentru ca m.ati gazduit. Kevin, imi cer scuze ca te.am ranit, dar vreau sa stii ca mi.ai facut o mare favoare ca ai fost de partea mea si m.ai facut sa zambesc.
- Placerea a fost de partea mea. Nu.ti face griji in cealalta privinta, sunt bine. ( m.a luat in brate) Sa ai grija de tine, printeso.
I.am zambit, iar apoi l.am luat eu in brate si l.am strans tare, apoi toti au tabarat si s.a format o mare imbratisare:
- Va iubesc! ~ spun eu ~
- Si noi te iubim! ~ spun ceilalti deodata ~
Mi.am legat mana cu a lui Kay, iar apoi am plecat. Ne.am dus pe un munte ca sa pot sa zbor de acolo:
- Kay, nu stiu cum se face. Imi e frica!
- Sara, ai mai facut.o. Ai incredere in tine!
- Dar daca nu reusesc?
- Eu cred ca poti sa o faci, imi pun viata in mainile tale, stiu ca esti puternica si curajoasa.
M.am transformat in lup, iar el s.a pus pe mine. Mi.am activat aripile, iar apoi am zburat. Din pacate pentru putin timp, iar apoi am inceput sa coboram. Am incercat sa ma gandesc la ceva care sa ma faca sa pot sa.mi revin. Familia, Mimi, eu si Kay, pentru asta trebuie sa lupt. Aripile mele s.au reactivat si am inceput sa zbor ca inainte.
Am zburat mult, dar intr.un final am ajuns acasa. Am intrat impreuna cu (,) Kay pe usa, iar peste cateva momente mama si tata au sarit pe mine si m.au luat in brate, spunandu.mi cat le.am lipsit si cat de mult ma iubesc. A venit si Peter si mi.a sarit in brate. L.am strans tare:
- Sara, unde ai fost?
- In L.A., Peter, dar mi.ai lipsit enorm.
- Si tu mie, credeam ca nu o sa te mai vad.
Am mai stat de vorba, iar apoi le.am spus ca trebuie sa plec pe muntele Iubirii, ca sa pot sa aman nunta:
- Si cat stati? ~ intreaba mama ~
- Nu stim, am auzit ca drumul e primejdios, dar nu ai voie cu nimic zburator pe acolo, deci trebuie sa mergem pe jos cand ajungem pe acolo, cred ca o sa stam cam 3/4 zile.
- In legatura cu asta, Kay, nunta s.a reprogamat peste 4 zile pentru ca s.au putut aranja lucrurile mai repede, deci trebuie sa te grabesti.
- Ce?! ~ spunem eu si Kay deodata ~
- Stiu ca e un anunt prost.
Am zbughito pe scari sa caut caninul care ne trebuia si m.a ajutat si Kay, dupa o ora de cautat am gasit ce ne trebuia. Nu aveam prea mult la dispozitie.
   Deja ne.au ramas doar 2 zile si 12 ore, nu e foarte mult, avand in vedere ca facem cam 7 ore pe drum, dar trebuie sa ne odihnim, deci ne va lua cam 13 ore...
Am calculat bine. Deja s.a facut dimineata si am mancat ceva, iar apoi am continuat drumul:
- Kay, daca nu reusim?
- Nu se va intampla asta?
- Cum poti sa fii asa sigur?
- Pentru ca TE IUBESC si tu m.ai facut sa fiu mai optimist, iar dragostea mereu invinge.
M.am uitat la el uimita, iar el mi.a prins fata in palme si m.a sarutat. Am tresarit cand mi.a atins rana de pe buza cu limba, dar nu m.am dat inapoi. M.a tras mai aproape de el si apoi si.a coborat buzele moi pe gatul meu ranit si am scos un oftat de durere.
Am inceput sa intram in padurea din jurul muntelui. Dupa ce am mers putin, am dat de un fel de capcana, pe care din fericire am putut sa o evitam. Incepeam sa ne simtim foarte ciudat, parca cineva ne urmarea:
- Ajutor! (spune Kay speriat pentru ca se blocase in nisipuri miscatoare).
I.am intins o craca, dar s.a rupt. Am cautat disperata un lemn solid, iar Kay tipa intruna si deja era in nisip pana la nas. Am luat repede un lemn pe care l.am gasit si i l.am dat :
- Auch! (tipa Kay, deoarece si.a infipt in palma o aschie destul de mica si groasa).
- Scuze, nu am vazut!
L.am tras din nisip definitiv, apoi s.a uitat la mine si s.a scuturat:
- Nu.mi place, spune el.
- Scuze.
- Ahh...( spune el cand isi atinge degetul cu aschia)
- Stai sa vad!
Si.a intins mana si am incercat sa.i iau aschia din deget, dar si.a tras repede mana si a scos o injuratura. M.am uitat urat la el si si.a intins din nou mana spre mine. De data asta am reusit sa.i iau aschia, dar cu greu.
Dupa ce am mai mers catva o sageata mi.a aparut in fata si a trecut fix langa mine. Kay a sarit pe mine si m.a trantit la pamant, dar el nu a scapat si a primit o sageata in umar, iar apoi a tipat de mama focului, mai ales cand i.am scos.o. M.a luat de mana si am fugit. Am ajuns in dreptul unei pesteri, dupa ce am mai mers inca cateva ore si ne.am adapostit acolo pentru odihna:
- Esti bine? ~ l.am intrebat eu ~
- Nu, dar as mai face asta inca o data pentru tine, pentru iubirea noastra!
- Oooo, ce dragut!
L.am luat in brate si l.am sarutat scurt:
- Lasa.ma sa.ti dau din sangele meu!
-Nu, ma vindec si singur!
- Kay....( m.a intrerupt)
- Sara, am spus nu.
Am luat mancare din ghiozdanul pe care il caram cu noi si fara sa vada, am pus din sangele meu in sandvisul lui Kay. Am mancat salata si cand masa s.a terminat, Kay s.a uitat urat la mine:
- Sara... ce ai facut?
- Te.am vindecat pentru a putea continua drumul.
- De ce esti asa incapatanata?
- Credeam ca te.ai obisnuit.
Eram in picioare, dar el m.a trantit pe patura pufoasa pe care o aveam cu noi si m.a sarutat. Impactul a fost mare, dar el si.a pus mana sub capul meu ca sa nu ma ranesc. M.a tras mai aproape de el si simteam cum sarutul nostru se adanceste si devine tot mai pasional. Am inceput sa suspin, iar el a zambit. Imi mangaia talia cu mana, si apoi si.a coborat buzele pe gatul meu. Am tresarit cand m.a patruns durerea care a fost facuta pe gatul meu in seara cu luna plina.
M.a muscat de gat si simteam cum se va invinetii cat mai curand. L.am tras din nou spre buzele mele pentru a.mi lasa gatul in pace, iar apoi el a zambit din nou. Imi bagam mana in parul lui si.l ciufuleam, iar el isi plimba mana pe abdomenul meu. M.a muscat putin cam tare de buza, iar eu am scos un suspin, dupa care a incercat sa vindece "rana":
- Stop, gata! ~ spune el ~
- Ce s.a intamplat?
- S.a intamplat ca nu ar trebui sa pierdem timpul asa...(l.am oprit)
- Adica saruturile intre noi doi sunt pierdere de timp, nu?
- Nu, scuze, a sunat prost, vreau sa zic ca nu am reusit sa oprim nunta si mai avem doar o zi si 9 ore si... si..
- Si ce?
- Esti mica, si pot sa fac alte prostii. Scuze, incercam sa te apar.
L.am luat in brate, apoi am stat asa si l.am privit. Mi.a zambit cand s.a uitat la gatul meu:
- Ce e? ~ intreb eu ~
- Ti.am facut un tatuaj ( imi spune el zambind).
- Pfff.... normal, cum se putea altfel?
M.am intors spre gatul lui si l.am muscat tare, iar el a tipat si mi.a prins capul in maini si m.a sarutat. M.am retras si mi.am infipt unghile in pieptul lui si am râs:
- Ok, deci te.ai suparat, lasa ca nu te mai las eu departe de mine.
M.a luat in brate si m.a strans in asa fel incat sa nu imi pot misca mainile. Am adormit asa si cu capul pe pieptul lui.