Lonely Soul

Capitolul 5-Un vis...

Toata noaptea nu-am putut dormi, gandindu-ma la tot ce se intamplase azi, incepand sa enumar:

1. Am un coleg nou, care, din pur ghinion, e noul meu coleg de banca.

2. Colegul pare ca are cam mult tupeu.

3. M-am enervat, atragand atentia intregii clase.

4. Am chiulit.

5. Am innebunit, aceasta nebunie manifestandu-se prin lovirea a tot ce intalneam in cale si prin ras isteric.

6. Am descoperit ca noul coleg e, foarte probabil, vampir.

7. Am mers 7 kilometri jumatate pe jos.

8. Am dormit pana a venit autobuzul.

9. Colegul nou mi-a adus lucrurile.

10. Colegul nou mi-a aparat locul de Stephanie.

11. Colegul nou pare cam dubios.

12. Nu pot dormi, gandindu-ma la tot ce s-a intamplat azi.

13. Am repetat cam de multe ori "colegul nou".

14. Am facut-o din nou.

15. Trebuie sa-mi gasesc alta ocupatie.

Wow...a fost o zi plina! Probabil ca daca as fi stat si as fi analizat totul amanuntit, mi-ar fi iesit o lista mult mai lunga...

Tavanul...e atat de interesant de privit... E adevarat, nu se compara cu cerul instelat, dar totusi...

-Nu poti sa dormi? ma intreba Damon, in soapta, incercand sa nu ma trezeasca, in cazul in care as fi dormit.

-Nu...nu pot! Ma tot gandesc la ce s-a intamplat azi! Cat despre baiatul acela...Michael. Ceva nu-mi place la el...si nu ma refer doar la faptul ca sunt toate sansele ca el sa fie vampir. Mai este inca ceva... am spus eu, ganditoare.

-Probabil te-ai indragostit de el... zise Damon, ducandu-si mana la barbie, stand intr-o pozitie asemenatoare cu cea a "Ganditorului".

In acel moment, mi-am scos acul din par si l-am aruncat spre el. Din nefericire, s-a ferit, scapand doar cu o zgarietura pe obraz. Acum s-a oprit adanc, in perete.

-Ai grija cu chestia aia! spuse Damon, ducandu-si mana la zgarietura. Ai putea rani grav pe cineva! Si prin cineva, ma refer la mine! continua el, de data asta cu un ton glumet.

-Da, iar tu ar trebui sa ai mai multa grija privind cuvitele folosite, dragul meu Damon! Si spunand acestea, m-am ridicat din pat, ducandu-ma la perete, pentru a-mi recupera acul.

-Cuvintele tale sunt mai taioase ca acul tau!

-Nu degeaba se spune despre cuvinte ca ar fi cea mai puternica arma! i-am replicat eu, dupa care mi-am prins parul. Oricum, trebuie sa incerc sa adorm cumva, nu crezi?

-Ba da...vad ca esti agresiva atunci cand esti somnoroasa! Sincer, nu vreau sa vad cum esti cand nu dormi bine...si nici nu apuca sa termine ce avea de spus, caci am aruncat in el perna, spunandu-i:

-Hai ma lasi? Vorbesti prea mult...cred ca te-ai defectata... RESETEAZA-TE!!! i-am zis cu o vove destul de somnoroasa.

-Vezi? Vezi? Tocmai asta-ti ziceam!... si dupa aceea a mai zis el ceva, sau a bodoganit ceva, dar nu l-am mai auzit, caci deja adormisem...

Ma aflam la umbra unui copac, pe o campie intinsa, plina cu flori albe,. Eram inconjurata de o splendoare rar intalnita. Pe ici, pe colo, mai erau presarate flori mov si albastre. M-am aplecat pentru a vedea florile mai bine. Pe tot acel camp doar irisi, margarete si violete... Imi amintesc o legenda despre 3 fete, surori, triplete. Acestea proveneau din clanul nostru, prin urmare, erau si ele vanatori de vampiri. Imi amintesc ca le chema Violet, Iris si Margareth. Ele deja sunt o legenda in lumea vanatorilor de vampiri. Ele alcatuiau o echipa, despre care se spune ca era invincibila. Ca si surori, erau nedespartite...erau cele mai bune prietene. Dar aceasta legatura n-a fost vesnica. Una din surori, Margareth, se indragostise de un vampir despre care care se spunea ca omoara oamenii cu sange rece si ca-si place sa-si bata joc de femeile vanator, convingandu-le sa i se daruiasca, dupa care le spunea ceva, ceva ce urma sa le raneasca foarte tare, determinandu-le intr-un final sa se sinucida. Din pacate, Margareth nu stia din unul din aceste zvonuri, sau daca le stia, nu vroia sa auda, caci era prea indragostita de acel vampir. Violet si Iris stiau de relatia dintre ea si Arthur, caci acesta era numele vampirului, si au incercat s-o convinga sa se desparta de el. De la o vreme, Margareth incepuse sa devina aeriana, ne-mai-stiind nimic din ce face si-si neglija indatoririle. Din cauza ca atatcurile asupra oamenilor crescusera odata cu aparitia lui Arthur, Violet si Iris au decis sa-l omoare, insa fara a o instiinta pe sora lor. Intr-un final, cele doua l-au omorat. Cand Margareth a venit si si-a vazut iubitul mort, a inceput sa planga, intreband cu furie:

-Cine a facut asta?

-Noi! spusesera Violet si Iris, la unison.

-De ce...de ce ati facut asta? N-a facut nici un rau nimanui!

-Margareth, tu n-ai observat ca de la venirea lui aici, mor tot mai multi oameni? zise Iris.

-Exact! Oricum, am facut ce era cel mai bine...acum vom stii ca vei fii in siguranta! spuse si cealalta sora.

-In siguranta? Voi glumiti, nu? Urma sa na casatorim...urma sa fie tata!

Cele doua amutira...nu intelegeau ce vroia sa spuna sora lor cu asta...

-Cum adica...spuse Violet, palida, trecand-o toate traspiratiile. Cum adica...urma sa fie tata?

-Ati auzit bine...sunt gravida! Am in pantece copilul lui Arthur!

-Cum ai putut...? Margareth! Explica-te! Cum ai putut sa faci asa ceva? spuse Iris, cum lacrimi in ochi.

-Cum am putut eu? Cum ati putut voi sa-l omorati pe cel pe care-l iubeam? si spunand acestea, trimise doua lame ascuite spre surorile sale, omorandu-le, intr-un final, sinucigandu-se.

Ce mai poveste...si cand te gandesti ca parintii mei mi-au spus-o ca sa adorm mai usor cand eram mica...ce amintiri! Totusi, nu pot sa nu ma gandesc la varianta ca ei sa fi folosit magia...

Dupa ce mi-am adus aminte aceasta legenda a clanului Vischer, m-am uitat putin prin imprejur, si-am zarit in departare o cascada...o cascada si o campie? Nu prea intalnesti asa ceva, dar...ma rog! Orice e posibil intr-un vis! Totusi, mi-era cam sete, asa ca n-am stat sa ma mai gandesc prea mult. Cand am ajuns la cascada, toata setea imi disparuse. Totusi, simteam o curiozitate ciudata d a ma privi in cascada. M-am urcat pe o piatra si-am inceput sa ma analizez. Nu am observat ca purtam o rochie alba, de moda veche. Aveam si o funda alba in par...aratam destul de dragut. Totusi, cascada era neobisnuit de plata. Era exact ca o oglinda. Am pus mana, sa vad cum se simte si-am simtit o mana pe mana mea! M-am speriat atat de tare, incat era sa cad de pe piatra, dar, din fericire, mana care ma atinsese ma prinse si ma aduse inapoi. Fata din replexie imi facu semn sa vin dupa ea. Am urmat-o prin cascada. Am intrat intr-un luminis, destul de insorit. Acea fata nu era singura...mai era cu un baiat. Se sarutau. M-am simtit jenata pentru ca nu le-am respectat intimitatea...se pare ca tineau mult unul la altul: vorbeau, glumeau, si din cand in cand se mai sarutau, dar saruturile erau mici, parca date pe furis. Totusi, ma intreb cine o fi baiatul acela... S-a intors spre mine. Stai putin acela...acela...acela e Michael?

El si fata s-au ridicat, venind spre mine...se pare ca m-au observat! Ma simteam atat de prost! Fata mi se adresa:

-Buna, Cathrine! Eu sunt Caitlyn! Voi doi deja va cunoasteti! si facu semn spre mine si Michael. Trebuie...

-Mda, uite, scuze ca...

-Cathrine, te rog, poti s-o lasi, te rog frumos, sa o lasi sa termine? E ceva foarte important! spuse Michael, ca un adevarat domn. Wow...nu stiam ca poate sa fie si agreabil...dar asta, probabil doar in vise...

-Cathrine, n-avem mult timp la dispozitie, asa ca trebuie sa ma asculti, fara intreruperi, bine? Acum nu-ti pot da prea multe detalii, dar va trebui sa le afli singura, uitandu-te atent la poza pe care ai luat-o de la biblioteca, ai inteles? spuse Caithlyn, foarte panicata.

-Ce? Poftim? Ce vrei sa spui?

-Nu mai e timp! spuse Michael, impingandu-ma dupa aceea in cascada. Retrag ce-am zis mai devreme: nici macar in vise nu poate fi agreabil!

Cand am cazut in apa, aveam ochii inchisi. Incercand sa gasesc drumul spre suprafata, i-am deschis. Ma aflam in camera mea, in pat, raspirand greu. Damon veni langa mine, scuturandu-ma, incercand parca sa ma faca sa respir mai usor. Cand mi-am revenit, i-am cerut lui Damon poza. M-am uitat atent la Michael, dar nimic...oare ce vroia sa spuna Caithlyn? Cred ca a fost doar un vis...

Oricum, nu mai aveam timp sa ma gandesc la asta. Trebuia sa ma grabesc, sa ajung la scoala. Sper ca acolo voi afla mai multe...

_____________________________________________________________________________

Daca v-a placut, va rog sa comentati si sa votati!