Lonely Soul

Capitolul 14-Un simplu cosmar

Ma aflam in biblioteca. Citeam un volum voluminos. Afara era urat. Eram imbracata cu o rochie crem si parul meu era prins la spate intr-un coc, lasand doua suvite sa-mi atarne. Toata linistea din biblioteca fu spulberata si in incapere intra un barbat in jur de 18 ani. Parea foarte furios, dar fara vreun motiv anume. Se indrepta spre mine...eram speriata. Cand am vrut sa fug, acesta s-a aruncat asupra mea, tintuindu-ma la podea. Am inceput sa plang. Dintr-o data, dintr-un personaj am devenit un observator. Vedeam ce mi se intampla. Mi-am pus mainile la ochi, dar imi auzeam tipetele. Am simtit pe cineva cuprinzandu-ma in brate. Initial am crezut ca e Damon, dar dup-aia mi-am dat seama ca era altcineva...o fata...Caitlyn.

-De ce-mi arati toate astea? am intrebat-o eu, plangand.

-Nu eu sunt de vina...acesta este sub-constientul tau! Nu eu iti fac asta...tu insati o faci, intr-un mod inconstient... Vrei sa plecam?

-Da...te rog! Te rog din suflet! i-am raspuns, aproape tipand.

-Bine, atunci! si-mi puse protector mana pe cap.

Cand am deschis din nou ochii, ma aflam pe campie. Eram nespus sa ma aflu acolo. Am imbratisat-o pe Caithlyn si-am inceput sa plang.

-Imi pare rau...! am reusit eu sa spun, printre lacrimi.

-Nu-i momentul sa plangem pentru ce a fost...mai ales tu! Nu trebuie sa-ti faci sange rau pentru ceva ce s-a intamplat acum 100 de ani...totusi, iti multumesc ca...iti pasa!

-Am inteles...totusi...de ce l-ai indepartat pe Michael? Adica...el chiar te iubea si ti-ar fi ramas alaturi si probabil ca te-ar fi transformat in vampir dupa ce ai fi nascut! Si ai fi putut sa-ti petreci viata alaturi de acel copilas, si sunt sigura ca Michael ar fi tinut la el, chiar daca nu era al lui

-Vezi tu, Cathrine? Tocmai asta e problema: Michael l-ar fi iubit doar pentru ca...doar pentru ca era copilul meu...dar problema e ca...eu il uram! Uram chestia aia care crestea in mine si nu doream s-o vad sau sa-i stiu de existenta! Preferam sa mor...vroiam sa mor, iar Michael nu m-ar fi ajutat deloc. Vezi tu...el mi-ar fi fost alaturi, m-ar fi iubit si probabil ca ar fi iubit si chestia aia...iar asta...m-ar fi facut sa ma simt infecta, vinovata... Stii? Chiar daca nu am facut-o de buna voie, ma simteam de parca l-as fi inselat si faptul ca el ar fi fost langa mine m-ar fi facut sa ma simt o tradatoare... totul mi s-ar fi parut o sarada fara rost, menita sa ma umileasca, intelegi? Totusi, vreau sa afle adevarul si cum eu nu o mai pot face, vreau sa-i spui tu, bine?

-Am fost odata de acord, de ce as refuza?

-Nu stiu...probabil pentru ca s-ar putea sa-ti par o ipocrita... Oricum, vreau sa-i spui doar motivul mortii, nu si discutia noastra, bine? Ii voi spune eu, cumva...candva...

-Dar de ce nu-i apari in vise, cum faci cu mine?

-Pentru ca trebuie sa existe o legatura de sange, iar tu-mi esti urmasa. Peter si Evelyn n-au mai avut nici un copil, astfel incat...eu sunt unul dintre stramosii tai!  spuse ea, afisand un mic zambet.

Dintr-o data, privirea ei se intrista si privi in gol. Peisajul insorit deveni unul mohorat, aproape ploios. Incepu sa picure putin cate putin. Caithlyn privi spre cer, apoi spuse:

-Se pare ca nu mai putem sta mult...ne mai vedem, Cathrine! si apoi ma impinse, cazand intr-un abis intunecat, pierandu-ma din ce in ce mai mult in intuneric...

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Nextu' la 7 voturi. Sincer, m-am intristat ca atunci cand n-am mai pus conditia de nou capitol n-am mai avut la fel de multe voturi, dar na, banuiesc ca a fost greseala mea! A da, si va rog, un comentariu cat de mic nu strica! See you soon! :*:*:*