Lonely Soul

Capitolul 4-O alta perspectiva

Am vrut sa mai diversific, asa ca in acest capitol intamplarile de pana acum vor fi povestite din perspectiva altui personaj, anume Michael Garrow! Sper sa va placa! :D                

_______________________________________________________________________________

  Ma intorc iar in acest oras plin de amintiri...nu stiu de ce, dar mereu cand sunt intrebat unde vreau sa ne mutam mentionez acest loc. Nu stiu de ce, dar ma simt atras de el, chiar daca stiu ca sunt oarecum in pericol, datorita familiei de vanatori ce vegheaza asupra orasului. Totusi, sunt linistit, pentru ca, spre deosebire de alti vanatori, cei din orasul acesta au scrupule si nu vaneaza vampirii dintr-o ura innascuta. Dar chiar daca nu sunt mai insetati de sange ca noi, sunt corecti si elimina orice amenintare pentru orasul lor...asa cum mi-au omorat rudele, acum ceva timp, din cauza unei pierderi temporare de control. Totusi, nu le port pica, deoarece au facut ceea ce trebuia...si-au indeplinit menirea...        

Ma voi intoarce pe bancile aceleiasi scoli de pe care am plecat de nenumarate ori. N-am mai pasit in cladire de vreo 100 de ani...ma intreb cat de mult s-o fi schimbat! Sunt nerabdator sa vad s-a mai schimbat...dar, inainte de a merge la la scoala, trebuie sa despechetez. Nici o problema! Termin in scurt timp dupa ce ajungem...si am ajuns? Wow! Ce rapid! Si nu decat 1 dimineata! Ce bine ca nu prea am nevoie de somn...

Din fericire, despachetatul n-a durat prea mult, astfel incat am avut timp sa imi mai amintesc cele intamplate inainte...sunt atatea amintiri! Inainte de venirea vanatorilor in oras acum cateva sute de ani, mai mult de o treime din populatie erau vampiri si traiau in pace si armonie cu oamenii. Totusi, cat de fericiti am fi fost, vampirii mai aveau cateodata scapari, si de aceea oamenilor le era frica de noi. Acest lucru s-a schimbat, odata cu venirea clanului de vanatori. Vampirii care se atingeau de oameni erau ucisi cu sange rece. In acest fel, vampirii au ajuns o minoritate, iar cu timpul au fost dati uitarii sau fac parte din legendele locale.

Tot stand si meditand asa, am auzit-o pe mama stragandu-ma:

-Michael, grabeste-te sau vei intarzia la scoala din prima zi si sincer...nu cred ca vrei asta! spuse ea glumet, dupa care se intoarse la treaba.

-Vin acum! am spus eu, total lipsit de chef.

M-am uitat putin la uniforma...uniforma baietilor nu s-a schimbat deloc in ultimii 100 de ani. Totusi, n-o pot folosi pe cea de demult pentru ca, ei bine...am pierdut-o dintr-o greseala intentionata.

Am ajuns. Cladirea, pe exterior, nu s-a schimbat deloc, iar in interior...ei bine, a fost modernizata. Am mers la cancelarie impreuna cu mama, aceasta vorbind cu profesoara. Sincer, nu-mi prea place profa' asta...are un acel ceva al ei care te face sa o urasti. Sa speram ca ma insel. Oricum, acum sa vedem daca nimeresc din nou in aceeasi clasa cu urmasul vanatorilor de vampiri...mereu m-am imprietenit cu ei. Atata timp cat nu incepi sa bei le sangele, ei nu-ti fac nimic...adica, sunt chiar de treaba!

Am intrat in clasa, iar profesoara s-a adresat noilor mei colegi:

-Elevi, acesta este noul vostru coleg, Michael Garrow. Veti face cunostinta la pauza. Acum...unde este un loc liber? A da, uite, langa domnisoara Cathrine Vischer.

Toate colegele aveau o privire analizatoare...o, nu iarasi! Iar trebuie sa tin piept unor fete umane, destul de obsedate! Ei, asta-i pretul care trebuie platit pentru o viata relativ normala!

Totusi, cum a spus profesoara ca o cheama pe colega mea de banca? A da, Cathrine Vischer...stai putin? Vischer? Deci e vanator de vampiri...oficial! Sunt oarecum blestemat sa fiu coleg cu cei din familia Vischer! Totusi, nu m-am uitat la ea... Am privit-o! Ce greaseala! Chipul ei imi trezeste atatea amintiri dureroase...aceiasi ochii fascinanti, cu irisul caprui pe langa pupila, devenind dupa aceea verde si intr-un final albastrii, genele lungi...acel chip indiferent si dezinteresat, pielea aproape palida, si parul tuns in scari, abia trecand de umeri...imi sunt trezite atatea amintiri dureroase...!