Lonely Soul

Capitolul 15-Alte povesti

M-am trezit tipand. Eram toata transpirata, iar firele de par imi erau lipite de frunte. Damon veni langa mine, intrebandu-ma ingrijorat:

-Esti bine? Tipai si...am incercat sa te trezesc, dar n-am reusit!

-Mda...sunt bine...deja a treia intalnire cu Caithlyn si cad din nou...acum inteleg cum au putut fi ea si Michael impreuna! am spus, afisand un mic zambet pe fata.

-Iar ai visat-o? Si...ce s-a intamplat?

-Tot ce-am discutat ramane intre mine si ea...! Acum...cat e ceasul? intreb, uitandu-ma spre geam si vazand ca soarele rasare...stai putin...ala nu cumva e vestul?

-E 18:34. Ai dormit ceva, nu gluma... spuse Damon cu un ton glumet.

-Ce face? Trebuie sa ma duc la Sara si Vanessa! spun eu, sarind din pat si indreptandu-ma spre sifonier. Il deschid, apoi imi indrept privirea spre Damon: TU! In baie! Acum!

-Ce? Cum adica? Asteapta... si nu l-am mai lasat sa continuie, caci l-am impins in baie si-am incuiat usa... se pare ca impinsul e trasatura de familie la urma urmei!

Am luat ce-am mi-a cazut mai usor in mana din dulap dupa care am fugitdin camera. Nu stiu de ce, dar am impresia ca am uitat ceva...

In scurt timp, am ajuns in fata usii. Am batut in ea. Din incapere se auzi vocea Vanessei, care spuse:

-Intra!

Am apasat pe clanta si-am intrat inauntru. Vanessa statea pe scaun, in fata oglinzii, iar in spatele ei era Sara, periindu-i parul negru. Amandoua isi intoarsera privirea spre mine. Sara lasa peria pe masa si se retrase intr-un colt al camerei, in timp ce Vanessa se ridica de pe scaun venind spre mine si imbratisandu-ma.

-Mi-am facut griji, draga mea Cathrine! Credeam ca nu vei mai veni! imi spuse acesta cu un ton grav. Te rog, fa-te comoda! Eu si Sara avem multe sa-ti spunem, deci ne va lua ceva timp... Nu-i asa, Sara? spuse Vanessa, indreptandu-si privirea spre slujitoarea ei.

Aceasta raspunse, dand afirmativ din cap.

-Bun...sa incepem! spuse Vanessa, luandu-mi mana intr-ale ei si asezandu-ma pe pat. Cam ce-ai vrea sa stii? ma intreba aceasta, afisand un zambet larg.

-Pai...ce-ati vrea sa-mi impartasiti...eu sunt deschisa! i-am raspuns eu, incercand sa zambesc.

-Bine...si incearca sa nu mai zambesti...ma sperii! spuse Vanessa, chicotind.

-Cu cat incepeti povestea mai devreme, cu atat mai putin zambesc!

-Bine...o voi incepe acum! Eu m-am nascut si-am crescut in acest castel. Eram a doua din cele cinci fiice ale clanului Vischer. Cand aveam doisprezece ani, sora mea mai mare, Arleen, a murit la varsta de 25 de ani. Nimeni nu stia de ce murise, dar la scurt timp am aflat ca era gravida si ca urma sa se casatoreasca cu viitorul tata. Apoi, la cincisprezece ani, sora mea mai mica, Meredith, a murit la frageda varsta de zece ani, din cauza ciumei. Dupa 2 ani, am aflat ca peste un an urma sa ma casatoresc cu unul din nepotii regelui. Desi nu ne cunoscusem, eram incantata. Anul a trecut foarte repede, dar cu o luna inainte de balul de logodna, am murit, chiar sub ochii Sarei. Stiu ca cineva m-a impins cand stateam langa fereastra, rupandu-mi gatul pe scarile exterioare. Dupa aceea, m-am trezit peste o saptamana, doar ca nu mai eram om...trecusem deja in nefiinta. Eram in patul meu, iar Sarah era langa mine, doar ca ea inca mai traia. Era intinsa pe pat, plangand. Ea urma sa se casatoreasca cu nepotul regelui. Era o decizie a familiei... spuse Vanessa, cu ochi tristi, privind in gol. Apoi isi intoarse privirea spre Sarah, zicad: Sarah, cred ca poti sa continui singura povestea...

Sarah: -Desigur, stapana! apoi, intorcandu-se spre mine, Sarah incepuse: Dupa ce stapana Vanessa a murit, stapanii au distrusi, neintelegand de ce le mor fiicele. Oricum, eu fiind de varsta apropiata cu Vanessa, stapanii au decis sa ma dau drept aceasta pentru a nu anula casatoria. Daca vei merge la cimitir, vei vedea ca mormintele noastre sunt apropiate, numai ca pe al meu scrie "Vanessa Vischer", iar pe al stapanei scrie "Sarah Granger". Oricum, mie nu mi-a placut niciodata sa fiu in centrul atentiei, iar ideea  de a ma da drept stapana ma inspaimanata, mai ales ca fusesem la inceput doar o copila abandonata, care mai lucra din cand in cand pe la cei din sat pentru a-si castiga existenta. Daca nu m-ar fi luat stapanul Vischer sub aripa sa, probabil ca as fi murit mult mai devreme. Problema era ca data stabilita se apropia, iar eu eram din ce in ce mai nelinistita. Din fericire, stapana era acolo pentru a ma sustine. Cu cateva saptamani inainte de nunta, ma plimbam pe holurile castelului si m-am intalnit cu ucigasul stapanei. Acesta mi-a aruncat o privire rece, iar eu am simtit multi fiori pe sira spinarii. Mi-era frica de aceasta persoana... dar totusi, imi doream sa-mi vad stapana razbunata, asa ca am inceput sa cobor scarile foarte repede, sperand sa ajung la rege inainte ca ucigasul sa paraseasca castelul. Inainte de a mai putea cobori inca cateva trepte, acesta s-a postat in fata mea si mi-a zis ca, daca stiu ce-i bine pentru mine, imi voi tine gura si ma voi casatori cu nepotul regelui. Totusi, eu nu-mi puteam lasa stapana nerazbunata, asa ca am incercat sa trec de acesta iar el, vazand ca n-am de gand sa renunt, si-a scos pumnalul si mi l-a infipt in pantec. M-a lasat acolo, sangerand... Dupa aceea, mi-am pierdut cunostiinta. M-am trezit in aceasta camera, numai ca eram si eu un spectru, precum stapana Vanessa. Toti slujitorii ne vazusera cand mai intrau in camera, astfel incat toata lumea s-a speriat si au sigilat aceasta camera, eu si stapana ramanand blocate aici. Dar, acum 100 de ani, Caithlyn, impreuna cu un medium, o frantuzoaica pe nume Annè-Mariè, ne-au eliberat. De atunci si pana la moartea lui Caithlyn, noi am fost libere prin castel. Asta... pana acum. Iti multumim, Cathrine, ca ne-ai redat libertatea! Totusi, Cathrine Vischer, ti-as recomanda sa-ti pazesti bine spatele, caci cel ce ne-a ucis pe mine, pe stapana si pe Cathlyn inca traieste si pana nu va fi oprit, va omori multi membri ai clanului Vischer!

 Nu stiam ce sa spun. Povestea lor pur si simplu m-a socat. Iar ultima fraza spusa de Sara, m-a inspaimantat... Eram in pericol... Si nu numai eu, ci si membrii familiei mele... Ce-ar trebui sa fac?

M-am lasat pe spate, gandindu-ma la toate acestea, dar dupa scurt timp totul deveni intunecat. Totusi, o intrebare inca ma macina: sa am sau nu incredere in Michael?

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ok... so, dupa atata timp, am pus un capitol! X_X IT'S UNF*CKING BELIEVEBLE!!! x_x Va rog sa nu ma omorati. Voi incerca sa postez cat mai curand... acum sa vedem ce va insemna acest "curand" la mine... Oriqm, sper sa va placa! :D