Unconditionally-Harry Styles F.F

Capitolul 2

Imi dezlipesc spatele de pe usa rece, si fac cativa pasi spre rafturile pline cu carti.

Pot simti privirea lui analizandu-mi corpul pe la spate, iar asta ma face sa ma infurii in timp ce mai apuc cateva carti si mi le bag in poseta.

-As aprecia mult daca nu te-ai mai holba la mine.Stiu ca am un fund perfect, dar te rog, pastreaza-ti privirile pentru tine!zic eu intorcandu-mi corpul pentru a-i vedea reactia.

-Ouch!zice el punandu-si mana la inima.Asta a durut, adauga el ironic.

Imi dau ochii peste cap, si incerc sa gandesc clar.Poate ca cineva o sa treaca pe langa biblioteca, si o sa pot tipa sa ma scoata de aici.

Sunt in stare sa fac orice, numai sa nu fiu prinsa aici, cu el...toata noaptea.

-Deci, tocilaro, te-ai hotarat sa tocesti cateva carti?il aud din spatele meu.

Ma intorc spre el cu un zambet plin de sarcasm pe fata.

-Spune tipul cu Mandrie si Prejudecata in mana care tocmai a venit din sala unde se "toceste"!raspund eu mandra.

Isi ridica sprancenele la auzul cuvintelor mele, si un zambet jucaus ii lumineaza fata.

-Bine punctat, zice el.

Ma simt ingrozitor de ciudat.Habar nu am ce sa fac, si ma gasesc analizand geamurile si gandindu-ma cum as putea sari din camera asta.

Sunt complet nebuna!Ce poate fi asa de rau?

Dupa ce imi umplu poseta de carti de care o sa am nevoie pe parcursul anului scolar, ma indrept spre biroul micut din colt.

-Deci am cam ramas blocati aici, ha?rupe acesta linistea.

-Dap, zic eu extrem de neinteresata.

Privirea lui imi analizeaza fiecare miscare, fiecare gest.Observ cum isi trece mana prin par, stand in cealalta parte a camerei cu mainile in buzunarul pantalonilor sai negri.

-Stiu ca nu ma suporti, rupe el din nou tacerea.

-Uau.Meriti un premiu pentru ca citesti gandurile oamenilor!zic eu aplaudand ironic.

Zambetul sau stralucitor este contagios.PREA contagios, si dau tot ce este mai bun din mine ca sa nu rad si eu.

-Stii, ai putea fi chiar de treaba daca nu ai fi o intepata mironosita cu nasul pe sus ce se crede perfecta!

-Pai, si tu ai putea fi o companie placuta atata timp cat ai tacea din gura pentru ca suntem in biblioteca!ii raspund eu.

-Dar nu este nimeni aici!zice el scuturandu-si mainile in aer.

-Nu conteaza.Semnul spune clar "liniste".

Cuvintele mele il fac sa chicoteasca iarasi.Ugh!De ce este asa adorabil cand face asta?

-Ai putea sa te faci folositor si sa spragi unul dintre geamuri ca sa putem iesi afara?intreb eu, apoi realizez cat de patetic suna.

-Ce?intreaba el amuzat.De ce as face asta?

-Pentru ca sunt claustrofoba, si nu vreau sa-mi petrec tot restul noptii stand blocata aici, cu tine!tip.

Face cativa pasi spre mine.

-Crezi ca mie imi place faptul ca sunt blocat cu o tocilara intr-o nenorocita de biblioteca?intreaba ridicandu-si vocea.

-Duh!Atat timp cat nu faci nimic, nu am cum sa cred altceva!fac si eu cativa pasi spre el.

Stand doar la cativa centimetrii distanta, ii pot simti respiratia mentolata pe pielea mea.

-As vrea atat de mult sa iti rup capul, chiar acum!ma surprinde el spunand.

Nu ca eu as vrea altceva.Aproape ca-l urasc.Stiam ca ceva este in neregula cu el, de cand l-am vazut in clasa, dar credeam ca doar delirez.

-Si ce te opreste?il provoc eu.

-Pentru ca la fel de mult vreau sa te dezbrac si sa ti-o trag!tipa el.

Imi pun mana la gura auzindu-i cuvintele, si simt cum ma rosesc in timp ce el rade de reactia mea, disparandu-i furia.

-Esti chiar psihopat!tip eu si gesticulez dramatic.

-Nu cred ca o sa spui acelasi lucru cand o sa-mi gemi numele, in patul meu!vocea lui inunda sala.

Poftim?Nu cred ca tocmai a spus asta!

Palma mea se ridica vrand sa faca contact cu fata lui, insa el imi anticipeaza miscarea, si-mi prinde mana, blocandu-ma.

-Da-mi drumul!ordon si rog eu in acelasi timp.

-De ce as face asta?intreaba el zambind, iar eu inca ma zbat sa ies din stransoarea sa.

-Pentru ca imediat cum scap, jur ca o sa te castrez!

Rade, apoi imi da drumul mainii.Imi masez incheietura, pentru ca acest nesimtit chiar nu stie cand sa se opreasca cu stransul.Ii intorc spatele si imi apuc geanta, cu cea mai mare dorinta de a pleca acum.

-Ce vrei sa faci?Crezi ca poti pur si simplu sa treci prin pereti si sa ajungi afara?intreaba el dand din maini imitand o vrajitoare.

Imi dau ochii peste cap, si trag o gura mare de aer incercand sa ma calmez.

-Esti chiar mai jegos decat te credeam!

-Mdea, primesc acest compliment des.

Compliment?!Daca mai stau mult in preajma lui o sa devin complet nebuna!Omul acesta chiar este sarit de pe fix.

In timp ce-mi imaginez mainile mele in jurul gatului sau, realizez ca stau langa usa, batand cu pumnii in ea.

-Hulk, mai incet ca o s-o spargi, ma anunta vocea lui Harry din spatele meu ce radea.

Oficial il urasc!Si cumva mi-a zis Hulk?Arat eu a monstru verde de trei metrii?

Multumesc pentru sustinere, si sper sa nu va dezamagesc <3!