Unconditionally-Harry Styles F.F

Capitolul 36

-Tadaam!spune Harry fluturandu-si mainile in aer.

Ce.Naiba.Este.Asta?

-Harry, te rog spune-mi ca asta este doar o masina pe care ai furat-o de la un mosneag putred de bogat, si ca politia este pe urmele tale, zic eu in timp ce geanta imi pica de pe umar.

-Neah!Nu este masina unui bosorog pitred de bogat.Este masina unei fete cu un iubit extrem de pervers, spune el si mangaie capota Mini Cooper-ului rosu.

Cum dracu?Cand?Unde?Doar...cum s-a intamplat asta?Atatea intrebari in capul meu, insa imi fug imediat cand Harry imi arunca cheile masinii, si eu le prind din instinct.

-Este numai a ta, baby, zice el, apoi isi pune mainile pe o parte si pe alta a taliei mele, tragandu-ma mai aproape de el.

-Dar...nu am permis.

-Oh, haide Beth!Este aproape zece seara.O sa conduc eu pana intr-o parcare pustie, iar apoi poti invata cum sa controlezi bestia asta, zice el si isi impinge bazinul contra soldurilor mele.Si nu ma refer la masina, sopteste el, apoi se departeaza de mine.

Nu apuc sa-mi dau ochii peste cap din cauza remarcii lui perverse, caci ma apuca de mana, iar eu imi iau in graba geanta de pe jos, si intram amandoi in Cooper.

-Deci, tine minte.Va trebui mai intai s-o bagi in prima viteza, pentru ca daca faci altfel, motorului nu-i va placea.Apoi rasucesti cheia putin, astepti ca masina sa reactioneze, si apoi o invarti pana masina porneste.Tot ce mai ai de facut este sa bagi ambreajul, apoi acceleratia, schimbi viteza, si gata!spune el vorbind extrem de repede.

-Sa bag ce, sa fac unde?este tot ce pot zice.

Isi lasa capul pe spate, razand, iar eu ma grabesc sa-mi pun centura de siguranta.Nu am incredere in jucausul Harry.

Radio-ul umple micutul spatiu, si eu tresar cand incepe Katy Perry-Unconditionally.

Incerc sa fredonez cate ceva, insa vocea lui Harry ma intrerupe.

-Stii, chiar imi place cantecul asta.

-Serios?intreb eu marindu-mi ochii.

-Mda, e dragut, zice el incercand sa-si ascunda sentimentele.

-Ma gandeam, vorbesc eu, noi nu avem un cantec al nostru...

-Cantec?Al nostru?Pff, pufneste el in ras, chestia asta este asa cliseica incat Agatha Christie se rasuceste in mormant, continua el.

-Oh, haide!Cantecul asta ne place amandurora, asa ca, de ce nu il facem al nostru?intreb eu incercand sa-l imblanzesc.

Isi trece mana prin par, apoi masina se opreste brusc.

-Acum, domnisoara Devonne, este randul dumneavoastra, zice cu un accent britanic, mai apasat decat il are deja.

Imi dau ochii peste cap in timp ce el iese si imi deschide portiera masinii, lasandu-ma sa ies.

In cateva momente, facem schimb de locuri, si eu pun mainile pe volan, incercand sa ma linistesc.

-Tine minte, nimeni nu este aici.Suntem la iesire din Londra, asa ca nu se poate intampla nimic.Acum...

Apoi incepe sa-mi explice cum sa pornesc motorul.

-Ok, e bine pana aici.Acum, incearca sa mergi, ma indeamna el.

Asta si fac.Apas acceleratia, dar nu iese asa cum mi-am dorit, masina luand-o in masanlier.

Din cauza franei bruste pe care o pun, corpurile noastre se misca in fata, apoi se izbesc inapoi de scaun.