END ✔

6

Inapoi la Lucy.
- Lucy, esti bine?
- Ma bucur asa mult sa te vad Liss!
Fuge spre ea si o imbratiseaza strans, gata sa o darame.
- Lucy...aer!
Ii da drumul si ii aseaza tricoul.
- Scuze Liss! Dar ma bucur asa de mult sa te vad! Vad ca ai parul scurt ca intotdeauna.
- Mhm. Vad ca ai ramas la fel Lucy! Ce fac Elf-niisan si Mira-nee?
- Mira se intelege cu Erza. Au devenit cele mai bune prietene!
- Serios? zice uimita. Dar nu erau dusmane de moarte?
- De cand ai plecat, Mira s-a schimbat mult. Insa tot demonul Mirajane ramane, zice chicotind.
- O data demon, mereu demon, raspunde amuzata. Elf-nii? El ce face?
- Elfman e la fel ca intotdeauna.
- Un barbat! zice amuzata, facand-o si pe blonda sa rada.
- Mhm. Tu ce ai facut in Anglia?
- Nu mare lucru. Oamenii de acolo erau asa seriosi...mi se parea foarte trista atmosfera. Dar tu ce faci? Unde mergi? Vad ca esti foarte vesela!
- Mhm. Merg la Mavis-san!
- La Mavis? zice uimita.
- Yep.
- A ramas la fel de micuta? Sta tot singura? E bine?
- Da Liss. E la fel ca acum doi ani. Chiar, s-a intors Ghildart din America!
- Tu glumesti? tipa bucuroasa.
- Deloc!
- Pot sa vin si eu la Mavis cu tine? Crezi ca se va supara?
Blonda da negativ din cap.
- Ba deloc! Cred ca va fi foarte fericita! Haide, sa mergem!
Ne intoarcem in iad, la Kyoka.
Ma doare fiecare bucatica din mine! Are atata putere...nici nu imi imaginez ce o fi in capul lui Mard Geer!
- Esti bine? zice calm.
- Esti la cu totul un alt nivel fata de mine!
Zambeste usor.
- De asta sunt regele iadului. Te poti ridica?
- Sper, zice amuzata.
Se ridica incet,tinandu-si bratul drept.
- Sa mergem.
Da negativ din cap.
- Abia te ti pe picioare. Te ajut eu.
- Dar...
Nu apuca sa mai zica nimic ca o ia in spate.
- Tine-te bine.
Isi pun mainile in jurul gatului sau, iar el porneste. Mergeau pe holurile lungi, pana cand le iese „idiotul de Jackal", dupa cui ii spune demonita cu par smaraldiu, in cale.
- Hei maes...dar se blocheaza cand o vede. Kyoka? zice surprins.
- Sa nu te aud...mormaie enervata.
- Hehe, dar cum a ajuns domnisoara stie tot asa prajita? zice amuzat.
- Jackal! se rasteste maestrul la el, facandu-l sa taca. S-a antrenat cu mine, zice nervos.
- Inteleg...imi cer scuze, maestre. N-am stiut.
- Pf...ai grija ce faci Jackal.

Face cativa pasi, trecand pe langa el, dar se opreste la scurt timp.
- De ce, ma rog? mormaia Jackal pentru el.

Dar l-a auzit foarte clar.
- Pentru ca daca nu...te prajesc.

Zicand asta se intoarce nepasator, continuandu-si drumul.
Dupa cateva momente de liniste.
- Imi pare rau pentru bataia asta de cap Kyoka. Jackal poate fi extrem de enervant, iar cineva trebuie sa-l puna la locul lui.
- Nici o problema. Stiu cum este.
- Am ajuns.
O lasa usor jos, aceasta intrand intr-un tub.
- Vei sta cateva minute. Eu voi fi aici sa iti tin de urat, ok?
- Suna bine.
Se aseaza comod pe un fotoliu.
- Erai cam speriata cand m-ai vazut, zice serios.
Kyoka inghite in sec, imaginea aceea revenindu-i pentru cateva secunde in cap.
- Esti...puternic...zice sec.
- Kyoka.
Isi ridica privirea.
- Nu trebuie sa-ti fie frica de mine. Nu ai facut nimic care sa ma supere. Si daca nu as fi tolerant, Jackal era ars instant pe hol.
- Stiu...doar ca...
- A fost prima data cand m-ai vazut in forma mea complera, asa-i?
- Da...
- Daca stau sa ma gandesc, doar Zeref m-a vazut asa...
- Aceea este forma ta originala?
- Nu...si isi ridica ganditor privirea spre tavan.
Au trecut atatia ani de atunci...Parca nu-mi vine sa cred ce slab eram candva. De fapt, daca stau sa ma gandesc, oare ce mai face tata? Oare e aici si nu l-am gasit? Cred ca o sa il caut, isi zicea rozaliul in gand.
- Maestre?
Tresare brusc fiind intrerupt din gandurile sale.
- Da?
- M-am refacut. Vrei sa te ajut cu ceva?
- Nu Kyoka. Cred ca ar trebui sa te odihnesti, ai muncit din greu astazi.
Se ridica si asteapta sa iasa, dupa care o ia inainte pe holurile de piatra.
In casa lui Zeref, atmosfera era una placuta.

Deodata se aude soneria.
- Zeref, asezi tu masa?
- Sigur!
Alearga spre usa si o deschide larg.
- Mavis!
- Lucy!
Se imbratiseaza strans.
- Mavis-san, am adus pe cineva cu mine, sper ca nu te superi.
- Nici gand draga Lucy! Cu cat mai multi cu atat mai bine!
Atunci din spatele ei iese o fata cu parul alb, scurt, si ochii de-un albastrumaritim.
- Buna Mavis-san! zice zambitoare.
- Lissana! tipa surprinsa dupa care sare pe ea imbratisand-o. Ma bucur asa multsa te vad! Te-ai intors din Anglia? Ramai aici! Oh, unde imi este capul, intrati!
Intra razand, iar ea inchide usa.
- Ce se intam...dar se opreste. Oameni noi?
Zana se intoarce zambitoare spre el si scutura afirmativ din cap.
- Zeref, ea este...
- Lissana! zice surprins.
Vine rapid spre ea si o ia in brate, aceasta ramanand nemiscata. Pareasperiata.
- Ce-ai crescut! Semeni asa mult cu sora ta!
- Ce faci aici? zice tematoare.
- Locuiesc aici, cu Mavis.
- Va cunoasteti? spune Lucy surprinsa.
- Mda...
- Ii stiu sora de cand era o pustoaica care umbla aiurea prin oras. Sunt un felde prieten de familie, zice zambind usor.
- Mancam?
- Ai gatit? spune Lucy surprinsa.
- Stiam ca vi de la scoala. Haide Lissana, am o gramada de vesti sa-ti dau!
Mavis le trage de mana pana in bucatarie, unde le aseaza la masa.
- Mm, Mavis-san, e delicios! zice Lucy.
- Cum e piureul? intreaba Zeref curios.
- Foarte bun! E pufos, exact asa cum imi place.
- Ma bucur ca iti place, zambeste usor.
- Zeref s-a oferit sa ma ajute, deci el a facut piureul. Lissana, nu ti-efoame?
- Nu...Mira-nee sigur are mancare acasa...
- Renumita ei tocanita? Am mancat din ea. Este intr-adevar delicioasa, continuaZeref.
- Mavis-san, ai zis ca ai vesti noi!
Aproba usor din cap.
- Intr-adevar. Eu...