END ✔

7

- Intr-adevar. Eu...voi fi profesoara voastra de matematica!
- Serios? tipa Lucy si Lissana uimite.
- Mhm. Si mai mult, voi fi diriginta voastra!
- Super! tipa fericite.
- Ma bucur sa vad atata veselie.
Lissana se uita urat la Zeref.
- Totusi, ce cauti tu aici?
Zeref vrea sa zica ceva, dar zana o opreste.
- Lissana, putem vorbi putin?
- Sigur Mavis-san! Lucy, hai cu...
- Singure.
Inghite in sec.
- Eu...n-nu vreau sa o l-las pe Lu-lucy s-singura, zice tematoare.
- E in regula Liss, spune Lucy zambitoare.
Ofteaza si se ridica, uitandu-se in spate des, pentru a se asigura ca totul este bine.

Oare ce vrea Mavis sa vorbim atat de important? Chiar imi fac griji pentru Lucy! Totusi,ce cauta el aici? De ce tocmai langa Mavis? Cumde ea nu si-a dat seama de ce fiinta oribila are langa ea? isi spunea ingrijorata fata cu par ca neaua.
- Lissana.
- Da, Mavis-san?
- Ce ai impotriva lui Zeref?
Inghite in sec.

Cum sa-i spun ca ea habar nu are cine este el cu adevarat?
- Mavis-san...
- Lissana, vad ca esti speriata. Stii ceva ce eu nu stiu?
Of, si inca cate! Dar nu ti le pot spune. Nimanui nu pot spune.
- Eu...
Ma prinde de umeri si se apropie usor de urechea mea.
- Lissana, Zeref este bun. Eu...
Inapoi la Natsu.
Statea linistit intins pe pat, in timp ce Kyouka era la dus.
La scurt timp iese, imbracara ca de obicei.
- Haide, nu te mananc, zice amuzat.
- Maestre, nu este neadecvat ca un simplu demon ca mine sa...
- E ok Kyoka. Nu uita, nu esti un simplu demon. Esti ucenica mea.
- Am si eu dormitorul meu, nu trebuie sa...
- Kyoka! spune exasperat. Vino. E in regula.
Vine cu pasi largi, asezandu-se in final pe pat.
Putea vedea cat este de emotionata.
Ii ridica barbia cu degetele, facand-o sa se uite in ochii sai.
- S-a intamplat ceva?
- N-nu, doar...
- Doar?
- Maestre...eu...si se uita in alta directie, pentru a-mi evita privirea.
Zambeste.

Exact cum credeam.
- Kyoka...zice lung si usor soptit.
- D-da?
- Tu ma placi?
Inghite in sec.

Hehe, urmeaza un raspuns crucial in micul meu joc strategic.
Insa cand vorbim de jocuri, nu se poate sa-l excludem pe Mard Geer, fostul rege al iadului.
Natsu,Natsu...atat de enervant idiotul ala! Cum a reusit sa ii atraga pe toti de partea lui? Mainile lui sunt pline de sangele celor ca noi, n-are mila nici macar fata de propriul sau frate! Cineva ca el sa ne conduca pe noi...auzi la ei, sansa noastra sa-i intrecem pe ingeri! Pe naiba! Ei stau linistiti in taramul lor dezgustator de alb si se plimba nestingheriti pe pamant, cautand sa faca ei legea! Daca noi suntem malefici, ei cum sunt? De fiecare data cand ii aud pe oameni ca ingerii sunt buni imi vine sa ucid mintile lor bolnave! Nu exista creaturi mai malefice ca ingerii! Cu fata lor perfecta care pare atat de inocenta si ochii mari...tsk! Cea mai buna capcana sa manipulezi un om prost si nestiutor. Iar nea maestrul ce face? Sta lejer fara sa faca nimic! Nici macar nu-i pasa! Sa ne ducem noi in raiul lor stupid ca nu mai ramane nimic! Dar nenorocitul ala ne opreste! Argh, cat o sa mai stam fara sa facem nimic? Natsu Dragneel, momentan ai castigat lupta asta, dar va veni timpul in care o sa iti piara norocul si vei fi macelarit odata cu ingerii aceia fitosi!
Insa lordul iadului oare ce face?

Lissana,semeni atat de mult cu sora ta,dar in acelasi timp esti atat de departe...
Demonul Mirajane,fata cu chip angelic care de doi ani de zile nu a mai aratat acea parte intunecata a ei...fata care a plans cand a plecat surioara ei si tot cea care de atunci a decis sa se schimbe, se gandea el.
- Zeref-san! il intrerupe vocea lui Lucy.
- Da, Lucy?
- Cum v-ati cunoscut tu si Mavis?
Zambeste usor la amintirea acelor vremuri.
Era pe pamant in cautarea de oameni interesanti, cu potentialul de a strivi lumea in picioare. Acea ura ascunsa care creste cu fiecare zi. De ce el si nu altcineva? Se plictisise ingrozitor sa primeasca totul pe tava si l-a luat pe Natsu cu el, care avea vreo doi ani pe atunci si bajbaia aiurea niste cuvinte, uitandu-se curios la absolut tot ce zarea. Se invartea in jurul sau curios, zicand cam tot ce vede si intreband tot felul de lucruri.
- Zewef!
- Da, Natsu?
- Unde sunt mama si tata? De ce nu vin acasa?
Zambeste amar.

Cum sa-i spun eu fratiorului meu mic si prostut de doar doi anisori acest adevar crud?
- Ei trebuie sa rezolve niste lucruri. Insa nu-ti face griji, cand pot se vor intoarce! zice zambind usor.
Pacat ca adevarul era cu totul altul.
- Serios Zewef?
- Mhm.
- Ieeei!
Incepe sa se roteasca iar, cum face mereu cand ies in lume.
- Natsu, nu te indeparta prea tare!
Dar credeti ca il asculta?
- Natsu! si alearga dupa el.
- Nu ma prinzi, Zewef! tipa razand.
- Natsu, vino inapoi, e periculos!
La naiba, la naiba, la naiba, l-am pierdut! O secunda nu ma uit la el si dispare!
- Natsuuu! Natsuuu! Natsu,unde esti? tipam cautandu-l cu privirea in toate partile.
Intr-un alt loc destul de departat de brunet, statea Natsu uitandu-se in toate directiile.
- Zeweeef! Zeweeeef! Firar, m-am pierdut!
Brusc se ciocneste de ceva si cade.
- Auch! Hei, ai grija...dar se opresc.
- Doare! Huh? zice uitandu-se la el uimita.
Se ridica si ii intinde mana zambitoare.
- Imi pare rau, nu te-am vazut. Sa te ajut!
Pare chiar draguta. Nu cred ca e rea.
O prinde de mana, ea ajutandu-l sa se ridice. Era cam cu un cap mai inalta ca el, parul blond, lung si ondulat, cu ochii verzi. Purta o rochie alba cu diferite modele ciudate pe ea, iar picioarele erau goale.
- Esti bine?
- Mhm,multumesc.
- Esti singur?
- Nu, sunt cu nii-san. Ma jucam cu el si m-am pierdut, iar acum nu il mai gasesc!
- Haide sa-l cautam impreuna. Cum arata?
- E inalt si are parul negru! Are o haina neagra pe care o leaga cu o esarfa alba!
- Inteleg. Cum se numeste?
- Zewef!
- Bine. Haide sa-l cautam!
Il prinde de mana, incepand sa-l caute prin multime.
- Zeweeeef!
- Zeweeef!
- Natsu! tipa lasansu-se in jos cu bratele deschise.
- Zewef! tipa rozaliul bucuros luandu-l in brate.
Il strange cu putere.
- Sa nu mai fugi asa Natsu! Mi-am facut griji pentru tine!
- Bine, Zewef!
- Huh? Tu cine esti? zice uitandu-se la fata cu par auriu.
- Zewef, ea m-a ajutat sa te gasesc!
Zambeste strangandu-l cu drag.
- Multumesc ca l-ai adus pe Natsu inapoi. Ce pot sa-ti ofer in schimb?
Da negativ din cap.
- Ai un fratior foarte dragalas. Ma bucur ca l-am ajutat sa te gaseasca.

Brusc se aude un ceas.

- Ah! tresare ea. O nu, nu, nu, nu! Am intarziat! Precht, Warren si Yuri sigur isi fac griji! zice agitandu-se si punandu-si mainile in par.
Pare un om foarte interesant si amuzant. Emana atata bunatate! Cine ar fi crezut ca exista oameni asa puri? Aura ei este asa curata si stralucitoare!
- Imi cer scuze, trebuie sa plec!
- Stai! Cum te numesti?
- Mavis! Mavis Vermillion! tipa in fuga.
- Eu sunt...
- Pa Natsu, pa Zewef! zice razand.
- Zewef? zic confuz. Natsu!
- Ce?
Brunetul incepe sa rada.

Sigur de la Natsu stie asta.
- Zewef! zice imbufnat, sarind in picioare.
- Haide Natsu,vrei sa mancam?
- Daaa! tipa bucuros.