END ✔

4

- Eu...incearca ea sa zica.

El ii zambeste usor.
- E o decizie grea. Inteleg daca ai nevoie sa analizezi...
- Accept.
Se uita surprins la ea.
- Jur pe sangele si onoarea mea ca voi respecta termenii acestui contract! zice serioasa.
- Hm...jur pe sangele meu, onoarea numelui pe care il port si tronul pe care il detin ca voi respecta termenii contractului pana te voi elibera.
- Iar daca exista o dorinta pe care nu doresti sa mi-o indeplinesti, voi intelege. O voi schimba cu alta.
- Corect Kyoka.
- Maestre...adica Natsu. Eu...ce trebuie sa fac?
- Pentru inceput, vreau sa-l spionezi pe Mard Geer.
Isi maresc ochii.
- As putea stii de ce?
- Am surse care spun ca acesta ar vrea sa ma detroneze. Plus, stii cum e Mard Geer. Un strategist care nu are nici o mila fata de proprii lui aliati si-i foloseste ca pe simpli pioni.
- Da...
Si eu ce fac acum? Mard Geer,Mard Geer, ce probleme imi faci tu mie nenorocit imbecil? Nu imi pot trada maestrul, mai ales avand un contract cu acesta. Ce o sa ma fac eu cu tine, vierme slinos?
- Kyoka?
Aceasta tresare auzidnu-si numele.
El ii ia delicat fata intre palme.
- La ce te gandeai?
Ofteaza.
- Kyoka, stii ceva si nu imi spui? zice banuitor.
- Natsu...o sa fiu atenta la Mard Geer. Dar am nevoie de putin timp.
- Inteleg. Nu e nevoie sa-mi explici.
Se intoarce si face cativa pasi dupa care se opreste.
- Diseara te astept in dormitorul nostru.
Zicand asta pleaca.
Stai...dormitorul nostru? Adica, adica...prea multe informatii de procesat chiar si pentru mine!
Trebuie sa discut cu Seilah,urgent. Si trebuie sa fiu foarte atenta de asemenea, aici si peretii au urechi. Cine stie ce ar face Jackal sau oricare alt demon de teapa lui daca ar afla aceste detalii.
Se ridica si isi ia casca, punand-o inapoi la locul ei.

Totusi...daca am dorinte, pot sa ma razbun pe oricine ma enerveaza...se gandeste ea. Hehe, Mard Geer, o sa platesti cu varf si indesat pentru anii tai de tiranie curata, ani intregi plini de cruzime si ura fata de noi, proprii tai supusi! A venit momentul sa ne razbunam pentru toate umilintele si minciunile tale grosolane, care doar ne faceau sa-ti indeplinim dorintele murdare din umbra scopurilor aparent nobile.
Se rasuceste pe calcaie si merge apasat, cu un zambet pe fata. Un zambet ca al maestrului lor cand e subestimat. Cand Seilah va afla noile vesti...va fi cu adevarat uimita!
Ducandu-ne privirea spre o scoala normal, auzim o voce puternica.
- Heartffilia! tipa profesoara brusc.
O fata micuta de inaltime si blonda tresare, ridicandu-se in picioare.
- Aye! tipa brusc.
Toti incep sa rada.
Profesoara ofteaza.
- Ce ne facem noi cu tine,domnisoara Heartffilia?
- Eu...eu...se balbaie stanjenita.
- Vorbim dupa ore. Insa drept pedeapsa, vei sta langa...sta si se gandeste.
Eu ma inteleg cu majoritatea colegilor,deci nu cred ca o sa fie chiar atat de rau, se gandea ea.
- Levy McGarden!
Era surprinsa. Levy este cea mai buna prietena a sa. Cu parul albastru si scunda de inaltime, e genul care sta mai mereu cu nasul in carti.

In fond, blonda este o tocilara. Insa are foarte multi prieteni aici, in ciuda acestui aspect. Nici macar Gajeel,cel mai dur si rautacios elev din scoala nu se ia de ea. Insa asta probabil pentru ca...
- Lucy Heartffilia!
- Aye!
Un nou ropot de rasete rasuna.
- Langa McGarden. Acum!
- Da, doamna!
Isi ia lucrurile si se tranteste langa Levy.
- Lu-chan!
- Levy-chan!
Se imbratiseaza strans.
- McGarden! Sper sa ai o influenta potrivita asupra prietenei tale. Lucy, sunt foarte dezamagita de tine. E foarte trist cand una dintre elevele mele premiante scade. Daca ai vreo problema, nu ezita sa vi la mine. Nu sunt stricta pentru ca vreau sa va chinui. Sunt asa spre binele vostru.
- Da, doamna profesoara.
- Bun, revenind la lectie.
Se intoarce, continuand sa le predea vechea si batrana geometrie pe care micuta blonda...o uraste.

Mda. Oi fi eu tocilara, insa sunt si materii care nu imi plac. Una dintre ele fiind geometria. In schimb, ador literatura! Este foarte relaxant sa citesti.
Cat timp se chinuia sa inteleaga lectia aceea, Levy se uita de parca ar fi pe cale sa descopere un adevar crucial vietii si universului. Totusi, Lucy stia ca asa va fi. Prietena ei adora tot ce inseamna cunoastere. Insa nu o poate invinovati. Oricum, se zvoneste ca Mavis Vermillion,

o veche prietena de familie si a academiei mai ales, o va inlocui pe profa de mate.

O iubesc pe Mavis! De la ea invat in general cand nu inteleg ceva. E foarte kawaii si explica intr-un mod fantasmagoric! Simpla ei prezenta te face sa te simti mai bine. Imi amintesc si acum ce reactie a avut cand a auzit ca nu ma descurc la matematica. Mi se rupea inima.
Pana la urma,matematica nu va mai fi asa chinuitoare cu ea.
Gandurile sale sunt intrerupte de clopotel.

Vai de mine,nu am scris absolut nimic! se gandea panicata.
- Uite, spune Levy calma intinzandu-i caietul ei.
- Levy-chan! zice bucuroasa.
- Cam des in ultima vreme, Lu-chan. Incep sa-mi fac griji pentru tine. La ce te tot gandesti?
Blondina ofteaza.
- Stiu ca Gajeel nu se ia de mine datorita tie. Datorita voua, prietenelor mele, gasca aceea rautacioasa nu imi face nimic. Si uneori ma gandesc ca sunt singura...
- Dar nu esti singura!
- Levy...cu tata nu am mai dat ochii de ani buni, mama e moarta, iar cand vine vorba sa spun ceva unui baiat ma balbai ingrozitor! Plus, cine ar vrea sa stea cu o tocilara ca mine?
Ii pune mana pe umar.
- Va fi bine Lucy...
Brusc apare Juvia, o fata inalta cu parul albastru si ondulat.
- Lucy, Lucy, Lucy! tipa in graba dand din maini.
Blonda clipeste des.

Cred ca e prima data cand imi spune Lucy.
- Calmeaza-te Juvia, ce s-a intamplat? spune Levy ingrijorata.
Atunci Juvia se potoleste, aparandu-i un zambet imens.
- Juvia are vesti de la Cana-san.

Vorbitul la persoana a treia era un tic verbal de care nu se putea lecui.
- Cana? tipa Lucy si Levy socate.
- Mhm. Juvia va va duce acolo!
Ii apar stelute in ochi, le apuca de incheieturi si incepe sa fuga, tarandu-le la propriu dupa ea.
Ajunse pe hol, fix in mijlocul sau era un cerc.
- Mira-san! Cana-san! Wendy-san!
Le trage pe cele doua dupa ea prin cerc.
- Sunt atat de fericita pentru tine, Lucy! tipa Mira, o fata inalta cu par alb si un breton prins intr-un mic mot, imbratisand-o pe Lucy, sau mai bine zis strivind-o.
- Lasati-o sa respire, se aude vocea plictisita a Canei, o fata inalta si cam betiva, cu parul saten spre brunet.
Se opreste, ajungand sa se uite toate la ea.
Lucy se apropie de Cana.
- S-a intamplat ceva?
Ia o gura din o sticla de bere si se uita la cartile ei de joc.
- Mhm. Cartile mele mi-au dat vesti importante legate de tine.
- De mine? zice surprinsa.
- Da. Lucy, a dat norocul peste tine!
- A-adica?
Arunca niste carti pe masa.
Ma uit socata la ele.
- D-dar asta e...