END ✔

20

- Nu te-ai luat de o copila fara vina? Mai scuteste-ma! Singurul motiv pentru care te porti frumos cu Lucy e ca sa ma distrugi! Te simti vinovat! Stii ca e numai vina ta ca am ajuns asa! Iar prin Lucy, vrei sa repari acea greseala.
In aceste momente, il vedea exact asa cum si-l amintea. In fata sa statea acel fratior mic si prostut fata de care are atatea regrete...
Se apropie incet de el si il trage intr-o imbratisare stransa.
- Ai dreptate...stiu cat de mult am gresit fata de tine si ma simt vinovat...cand Mavis era de manuta cu Lucy, am simtit ca ea este speranta mea, luminita mea...am crezut ca daca voi avea grija de ea imi voi plati macar o parte din pacate...iarta-ma, Natsu...
- Esti un idiot, Zeref...spune tremurat, strangandu-l.
- Mostenire de familie...
Rad usor.
- Nici nu realizezi cata nevoie aveam de tine...
- Imi pare atat de rau Natsu...am fost atat de egoist...
- Tot ce am vrut...tot ce am vrut a fost ca ea sa nu sufere...sa nu treaca prin ce am trecut eu...
- Natsu...
- De asta sunt rece cu ea...vreau...vreau doar sa o pregatesc...e prea credula...imi aminteste de mine si asta ma doare...
Tresare.

Deci de asta se purta Natsu atat de ciudat. Lucy ii aminteste...de vechiul el.
- Ze...ref? rasuna vocea confuza a lui Mavis.
Brunetul il apuca pe Natsu de dupa gat, tragandu-l aproape de sine.
- E in regula, Mavis! spune zambind. Lucy ce face?
- A adormit. Momentan e bine. Natsu, sunt foarte dezamagita de tine! tipa brusc.
Rozaliul razade usor, dupa care se intoarce spre ea.
- Povestea vietii mele! spune bucuros, facandu-l pe brunet sa izbucneasca in ras.
Era evident cum Mavis se chinuia din rasputeri sa nu rada, dar degeaba.
- Eu merg sus. Noapte buna Mavis. Noapte buna...um...a...
Uitandu-ne la el, vedem ca ii vine foarte greu sa zica ceva.
- Noapte buna...Zewef! spune alintandu-se.
Brunetul tresare.

Asta imi aminteste de vremurile cand era mic.

Lacrimile de bucurie se scurg pe obrajii sai albi.
- Nici nu ai idee ce bucurie mi-ai facut...Natsu.
Urca sus si inchide usa de la dormitor, incuind-o.
Se uita prin camera, vazand-o pe Lucy dormind, cu lacrimile uscate.

Cine stie cat a plans...
Brusc, isi scutura capul.
Nu, Natsu! Tu trebuie sa o faci tare! Sa-i arati ca nu merita sa planga, chiar daca asta inseamna sa te urasca! Macar un lucru fa-l si tu bine in viata ta...salveaz-o de la o viata trista si incheie acest razboi stupid!
Si totusi, nu vreau sa-i fiu dusman...
Argh, n-ar trebui sa ma mai complic! Voi face ce-mi vine pe moment.
Inainteaza spre pat si se asez usor pe el. O priveste cu drag, sarutand-o usor pe frunte, dupa care isi incolaceste bratul in jurul taliei sale, tragand-o langa corpul sau. Trage cearceaful peste amandoi si o tine cu grija in bratele sale, ca sa n-o raneasca.
- Esti prea fragila pentru lumea asta cruda...Luce, sopteste usor, apoi adoarme.
Revenind jos.
- Zeref, stiu ca imi ascunzi ceva. Vreau sa aflu ce. Nu ai incredere in mine?
- Ba da, insa sunt discutii care trebuie sa ramana intre frati, cum sunt discutii care sa ramana intre fete.
- Bine...insa doar pentru ca am incredere in tine!
A doua dimineata, in dormitorul blondei, aceasta se trezeste din cauza ceasului care suna, insa e oprit repede.

Cine l-a oprit?

Incearca sa se ridice, dar ce o tine pe loc.
Se rasuceste, dand de un Natsu dormin. Sau cel putin asa parea.
- De ce suna alarma asa devreme? spune suparat.
- Pentru ca trebuie sa merg la scoala idiotule! Pleaca, nu mai vreau sa te vad!
Se uita surprins la micuta.
- Esti doar un om rau care ma raneste! Dispari!
Fata simtea cum lacrimile ii curg pe obraji, incapabila sa le opreasca.
Insa o mana le sterge cu grija.
- Linisteste-te, sopteste usor, dupa care o trage intr-o imbratisare.
In mod ciudat, ea se simtea bine si in siguranta, acolo, in bratele lui. Emana o caldura incredibil de placuta.
- De ce esti asa cu mine? Ce ti-am facut ca sa ma ranesti?
- Imi pare rau, Luce. Nu mai pune la suflet. Nu ai de ce.
Stau cateva minute asa, dupa care ea se ridica si intra in baie, iesind la scurt timp imbracata cu un tricou simplu si o pereche de pantaloni.
Isi ia ghiozdanul in spate.
- Te astept jos!
Dupa care iese.
Se aseaza la masa, in scurt timp aparand si Natsu cu vesta lui neagra si pantalonii albi trei sferturi.
Incep sa manance din ce a pregatit Mavis.
- Luce, vezi ca azi mergem impreuna la liceu.
- Ce? spune uimita.
Zeref era la fel de socat.
Manaca, iar cand se ridica, Natsu ii ia ghiozdanul.
- Il duc eu!
Blonda se bosumfla, dar nu zice nimic, cei doi pornind spre liceu.
Ajunsi in curte, cativa colegi se uitau uimiti la ei.
Brusc, Wendy alearga spre noi.
- Lucy...san...
- Hei Wendy! El e...
- Natsu-saaaan! spune fericita, sarind sa-l imbratiseze.
Natsu o ia pe sus si o roteste, aceasta razand fericita.
- Natsu-san, ce faci aici?
- Ma gandeam sa stau o perioada. Pana la urma, multi prieteni de-ai mei sunt aici!
O lasa jos, apucand ghiozdanul ei.
- Unde e pitica aia rozalie cu care te-am vazut ultima data?
- Chelia ma asteapta in clasa alaturi de Romeo!
- Romeo? Ce mai face piciul?
- Se poarta exact ca tine! zice razand.
Rade si el.
- Ei, asta nu e bine! Exista un singur eu si asa trebuie sa ramana! Haide, Wendy, sa te duc la clasa.
Continua sa inainteze, la scurt timp micuta auzind o voce ce-i provoca fiori.
- Salamander!
- Yo, cap de fier! spune Natsu bine dispus. Ce faci?
- Ce naibii cauti tu aici? Eu sunt seful aici!
- Hahaha! Gramada de tinichea, nu te mai da drept mine! Am venit sa vad cum mai e pe aici. Doar stii cine e seful. Sau ai uitat?
- Tsk. Nenorocitule.
Isi continua drumul, dand de Laxus.
- Natsu? spune socat.
- Salut, Laxus! Ce faci? Cum o mai duci?
- B-bine. Ce cauti aici?
In acel moment, Natsu ranjeste. Se apropie de Laxus si il apuca de brat, apoi se uita la el incruntat.
- Mai ia-te o singura data de Lucy ca nici cenusa nu mai ramane din tine!
Laxus inghite in sec speriat. Blonda se prinde de bratul lui Natsu.

Mi-e frica. Si ce naiba se intampla cu toti?