END ✔

15

Insa Lucy oare ce face?

E la Juvia, imbracata in pijamale. Se uita prin camera, dand de o poza.

Asta imi aminteste de cealalta petrecere.

Nu am fost deloc inspirata sa beau atata...de fapt, daca stau bine sa ma gandesc, cred ca toate eram bete, altfel nu imi explic cum am pozat...asa.

In poza respectiva erau mai mult goale decat imbracate.
-Juvi...
- Da, Lucy?
- Spune-mi te rog ca nu mai ai bauturi alcoolice de data asta!
- Imi pare rau Lucy, dar nu exista petrecere fara ele, spune Erza venind cu...4 baxuri.
Serios?
Cana o ia de dupa gat, cu un pahar in mana.
- Haideti sa bem! striga ridicand un bax.
Micuta blonda ofteaza si da o doza de bere pe gat.
- Mm, Lucy, de ce porti fular?

- Chiar Lucy, ce-i cu fularul?
Wendy se uita foarte atenta la fular.

Ma intreb de ce.
- Il am de la un prieten. E ceva important pentru mine.
- U-un p-prieten? spune Erza rosie la fata, balbaindu-se.
Cana incepe sa o inghionteasca.
- Ia zi, cine e tipul? E hot?
- C-cana! tipa la ea rusinata.
- Lucy-san, cine ti-a dat fularul? zice Wendy.
Puteai vedea ca e ingrijorata dintr-un motiv anume, total necunoscut blondei.
- Um...e un tip...probabil nu-l cunoasteti, nu este din liceul nostru...il cheama Natsu.
Isi mareste ochii.
- N-natsu-s-san?
- Mhm, spunr zambitoare. E fratele mai mic al lui Zeref. Daca nu era el, imi luam bataie.
Brusc, Erza apare nervoasa in fata sa.
- Cine este cel care a indraznit sa se ia de tine? O sa dau cu el de pamant!
Inghite in sec.

Erza ar fi in stare sa-si ia si iubitul (sau mai bine spus presupusul iubit) la bataie pentru un camarad.
- U-um Er-erza, l-lasa, nu m-mai con-conteaza ac-cum!
- Fata are dreptate. Mai da-i si tu pace! spune Evergreen luandu-i apararea. Oricum, spuneai ceva de un tip, nu?
- Povesteste-ne, Lucy, spune Juvia cu o fata ce ii dadea fiori.
- E o idee buna. Ii sunt recunoscatoare baiatului.
- P-pai nu stiu multe despre el. Adica, ne-am vazut doar o data.
- Cum arata? ma impunge Cana cu cotul in umar.
Simtea cum obrajii sai devin fierbinti, asa ca si-a ascuns fata in fular.
- E inalt si are parul roz, tepos.
- ROZ?! spun toate la unison, mirate.
- Are optisprezece ani.
- Si....
- Si atat. Asta e tot ce stiu. Insa pare ca nu se intelege cu Zeref-san.
- Interesant...ok, deci, ce facem acum? spune Levy sarind vesela in picioare.
Revenind la tatal lui Natsu.

Merg dupa deprimantul asta intunecat de ceva timp. Oare ce mai face Natsu? Idiotul ala a ramas la fel de vulcanic?
- Oi, intunecila, mai avem mult?
- Ajungem in scurt timp Igneel. Uite, fix dupa usa asta e Natsu.
Apasa pe clanta si intram inauntru, usa inchizandu-se singura.
Igneel il vede pe Natsu intorcandu-si privirea spre el, impietrind la vederea acestuia.
Roscatul se uita atent la el.

Arata la fel cum mi-l aminteam.
Aceeasi vesta neagra, pantaloni largi albi trei sferturi, acelasi par rozaliu.
- Tata...spune soptit.
- Natsu...
Alearga spre el, exact ca atunci cand era mic, strangandu-l.

- Mi-a fost atat de dor de tine tata! spune plangand.
- Ai crescut,Natsu...zice imbratisandu-l cu drag.
Il miroase, realizand ca este exact asa cum si-l amintea.
Oricat de mare ar creste, tot un pusti ramane.
- Nu pleca,tata...
Zambeste usor.
- Nu plec Natsu...nu mai plec.
- Unde ai fost atata timp? De ce ai plecat?
Ofteaza.
- Sa spunem doar ca aveam niste treburi de rezolvat. Plus, nu mai aveai nevoie de mine.
Rozaliul il strange mai tare.
- Ce tot spui bosorog idiot? Chiar vrei sa ne batem?
Rade amuzat.
- Chiar nu te-ai schimbat deloc, pustiule. La fel de idiot cum te stiam.
- Batran prost...zice razand.
Il ia de dupa gat frecandu-si pumnului de capul sau.
- T-tata! Nu mai sunt un copil!
Brusc, se aud niste rasete.
Cei doi se opresc, uitandu-ne confuzi la cele doua fete.
- Mira? spune Igneel uimit.
- Buna, Igneel-san!
- Nu ma lua pe mine cu d-astea. Am doar vreo...
- Taci ca esti batran!
Ii da un pumn in cap lui Natsu.
- Idiotule! se rasteste la el. Ce faci copila? spune calmandu-se.
- Am venit sa-l ajut pe Natsu. Probabil nu stii, dar...
- Mi-a povestit intunecatul.
- Zeref? tipa uimiti.
Usa se deschide, pe ea intrand el.
- Hei. Iti place surpriza, Natsu?
- Tu...
Toti se uita la el asteptandu-se sa il ia la bataie. Insa, asta nu se intampla. Merge in fata lui si il imbratiseaza.
- Multumesc...

Se puteam vedea cat de socat e. Nu stia cum sa reactioneze.

Pf, fraierul! se gandea roscatul.
Ce...naiba...se...intampla? Ce e caldura asta atat de placuta pe care o simt? Pare atat de cunoscuta si totusi atat de straina...isi spunea brunetul in minte.
Simtea cum intr-o parte haina sa devine tot mai uda.
- Multumesc, Zeref, aude glasul tremurat al fratiorului sau. Multumesc mult...
Nu stia ce sa zica.

Dupa atat de mult timp, Natsu a vorbit cu mine fara acea raceala si scarba. In acest moment, tot ce imi doresc este sa ma bucur de imbratisarea asta atat de placuta.
- Va multumesc, Zeref, Mavis. Imi pare rau.
Micuta lui zana cu par auriu da negativ din cap.
- E in regula. Acum totul este bine. Ma bucur ca tu si Zeref v-ati impacat.
Brusc, usa se deschide, pe ea intrand...
In urma cu cateva momente.
Ma plimb nervos pe aleile palatului asta nenorocit incercand sa elucideze motivul aparitiei demonului Mirajane aici, insa nici o varianta nu pare a-mi fi favorabila. Si ca si cum nu ar fi de ajuns, idiotii astia se tot invart pe aici facand harmalaie.
- Ce se petrece aici? Ce e cu harmalaia asta?
- A venit lordul Zeref!
In acel moment, Mard Geer se blocheaza.
- Lordul Zeref? spune uimit. Ce face dansul aici?
- Nu am timp de explicatii! tipa si fuge.
Mai intai Mirajane si acum lordul Zeref...la naiba, ce mai urmeaza acum? Acnologia?
Ofteaza si se intoarce, inaintand spre iesirea palatului.

Clar, am nevoie de niste aer curat!
Merge pe holurile intortocheate cand brusc se opreste.

Ce naiba, ochii imi joaca feste? Si totusi e acolo, inaintandspre mine. Am innebunit?
- Mira? Din nou?