END ✔

12

La scurt timp ajung acasa la ei, punand-o cu grija pe patul din dormitorul sau.

Natsu sta langa micuta fetita cu parul auriu, care doarme linistita.
- Scopul si durata vizitei, Natsu, spune Zeref rece din spatele sau, stand sprijinit de perete.
- Si eu care credeam ca te vei bucura sa ma revezi.

Ofteaza usor.

- N-am venit pentru tine. Am venit s-o vad pe Lissana. Ma voi intoarce curand in imparatia mea.
- In privinta lui Mard Geer ce ai facut? se aude vocea putin ingrijorata a lui Mavis.
Natsu se ridica de pe scaun si merge la geam, stand cu bratele incrucisate si spatele la ei.
- Kyoka ma va ajuta. Insa as fi preferat sa le am pe Mira si Lissana.
- Stiam eu...mormaie Zeref. Vrei sa le folosesti pentru scopurile tale egoiste, nu-i asa?
- Zeref! tipa Mavis la el.
- Nu cred ca dintre toti, tocmai tu esti in masura sa zici asta. Sau ti-ai uitat vremurile de glorie, Springan?
Auzea clar scrasnetul dintilor sai.
- Plus, spune intorcandu-ma cu fata la ei, nu sunt scopuri egoiste in caz ca ai uitat. Daca Mard Geer preia controlul, din lumea asta nu va mai ramane nici cenusa. Sau acea dorinta inca arde in interiorul tau, Springan?
- Natsuuuu! maraie nervos spre fratele lui mai mic.
- Ce? Te doare adevarul? zice nepasator.
- Ajunge! tipa Mavis.
Cei doi se uita surprinsi la ea.
- Voi va dati seama ca Lucy putea fi ranita din cauza certurilor voastre!?
Amandoi se uita la micuta raza aurie.

Deci Lucy, ha?
- Nu puteti sa va intelegeti? spune calmandu-se. Candva erati de nedespartit. Natsu, cand te-am cunoscut...
- Acele vremuri au trecut, zice taindui vorbele. Eram doar un pusti bleg. Nu ma fa sa-ti dezgrop trecutul, Mavis. Nici tu nu esti nevinovata in povestea asta.
- Nu. Te lua. De Mavis, zice Zeref incercand sa ramana calm, desi era foarte nervos.
- Cand te intorci in lumea ta, Natsu?
- Cred ca in scurt timp. Cine stie ce mai planuieste Mard Geer.
Brusc, se aude un suspin usor.
Isi intorc privirea spre Lucy care isi musca buzele si plangea in liniste.
- Lucy! spun Zeref si Mavis panicati.
- Ma ocup eu. Voi iesiti afara.
- Nici sa nu...
- Zeref! Natsu a salvat-o pe Lucy. Sa ii dam putina incredere.
Zicand asta il trage dupa ea afara.
Rozaliul merge langa ea, mangaindu-i usor parul.
- Lucy? Lucy, totul e bine! Nu plange.
Isi deschide incet ochii.
- N-natsu, spune cu vocea tremurata.
O trage la pieptul sau.
- Gata, totul e bine. Esti in siguranta.
Da negativ din cap.
- Nu pleca, Natsu. Nu ma lasa singura.
- Nu esti singura. O ai pe Mavis. Ai prieteni.
- Mi-e frica, Natsu. Mi-e frica de ce se va intampla cand ma intorc la liceu.
- De ce ti-e frica, Luce?
- Sunt o tocilara. Daca nu ar fi fetele, as fi rupta in bataie. Nu mai vreau sa le fac temele, Natsu! Mi-e frica!
O strange putin mai tare.
- Baietii se iau de tine?
- Nu toti. Sunt si baieti de treaba cum ar fi Jellal. Nu ma pot apara singura, Natsu!
Demonul ofteaza, inchizand ochii.

Micuta asta chiar are nevoie de mine. Insa trebuie sa ma intorc.
Isi scoate fularul de la gat si il infasoara in jurul gatului sau.
- N-natsu?
- Eu trebuie sa plec, insa voi veni oricand ai nevoie. Doar tine fularul asta cu tine, ca sa te gasesc mai usor. Bine?
Se uita cu ochii mari la el. Deodata, ii zambeste.
- Multumesc Natsu!
O mangaie usor pe cap.
- Eu trebuie sa plec acum. Nu uita, sa ai mereu fularul la gat.
- Am inteles.
Iese din camera si da nas in nas cu Zeref.
- Stai departe de Lucy!
- Obliga-ma...Springan.
Zicand asta pleaca, intorcandu-se in regatul sau.
Si in mod evident, lipsa prezentei sale se simte.

Kyoka il caut pe maestrul ei de ceva timp, insa nu il gaseste nicaieri.

Mard Geer, daca i-ai facut ceva o sa te...
- Kyoka-sama?
- Seilah?
- S-a intamplat ceva?
- Nu-l gasesc pe maestru.
- Nu este in sala tronului?
- Negativ. L-am cautat aproape peste tot.
- Pe cine cauti, Kyoka? aude o voce joasa, relaxata.
- Maestre! spune uimita.
- S-a intamplat ceva?
- Va cautam.
- Aveti nevoie de mine?
- Seilah, ne poti lasa putin singuri?
- Sigur, Kyoka-sama.
O vede pe Seilah disparand.
- Ma cautai, Kyoka?
- Pai, ai disparut deodata, asa ca imi faceam griji.
- Kyoka, Kyoka...zice oftand. Nu ai de ce sa-ti faci griji.
Se apleaca putin, ea simtindu-i respiratia fierbinte pe buze.
- Totusi apreciez ca te gandesti la mine...zice senzual, dupa care isi lipestebuzele de ale sale, limbile lor batandu-se pentru suprematie.
Revenind la micuta blonda care i-a lasat fularul, auzim un ciocanit usor inusa, dupa care aceasta se deschide.
- Pot intra?
- Sigur, Zeref-san.
Intra inauntru, inchizand usa in urma sa. Se apropie de copila, ocupand un locpe pat, in fata sa.
- Lucy...
- S-a intamplat ceva?
- Natsu nu este asa cum crezi tu, Lucy.
Il priveste confuza.
- Stiu, poate tu esti de parere ca el e bun si dragut, ajutand pe oricine arenevoie. Dar nu este asa. El...
- Zeref-san! spune suparata, atragandu-i atentia. Daca nu era Natsu, eu imiluam bataie. Nu crezi ca esti prea dur cu el? Este totusi fratele tau mai mic.
Brunetul se ridica de pe pat, mergand spre usa.
- Esti inca micuta, Lucy. Nu te increde prea mult in el. Se va folosi de tinesi te va rani cum nu iti poti imagina.
Revenind la adevaratul tradator din iad, caci trebuie sa stim ce palnuriticluieste.
Merge de ceva vreme, apropiindu-se tot mai mult de acel loc. Urmeaza sa faca cevaingrozitor chiar si pentru ei, demonii. Insa nu mai poate da inapoi. Ori isigaseste sfarsitul aici, ori va avea parte de cea mai mare victorie a sa.
- Opreste-te acolo! se aude o voce puternica.
In fata sa statea impunatoare acea fiinta a carei insasi nume le da fiori tuturorpe sira spinarii. A carei existenta este insasi distrugerea.
- Spune de ce ma deranjezi, demon dezgustator.
- Am venit sa-ti cer ajutorul, spune punandu-se in genunchi.