END ✔

8

Si ca tot vorbeam de Natsu, sa revenim la el.

- Eu...ma-maestre...
- Haide Kyoka. E in regula, poti sa-mi spui.
- Stiu ca nu e bine...stiu ca nu are rost...dar da. Eu...
- St.
Se apleaca usor, buzele sale atingandu-le usor pe ale ei. Tresare usor, el continuand sa ii capteze tot mai mult buzele si sa cucereasca noi teritorii.
Insa oare Lissana si Mavis ce fac?
- Lissana, Zeref este bun. Eu...
Si isi musca buza de jos.
- Mavis-san. Tu...stii ceva?
Ofteaza.
- Lissana...Mira, sora ta...e un demon.
- Stiam...zice usor trista.
Ma prinde de umeri.
- Lissana. Vorbesc serios. Sora ta...
Ii prinde incheieturile.
- Stii cine e Zeref?
Da afirmativ din cap.
Fata cu par de nea se incrunta.
- Cate stii despre Zeref?
- Ii stiu fratele, Lissana. Stiu extrem de bine cine e Zeref.
- I-il st-stii p-pe N-na-nat-su? spune tematoare.
In ce te-ai bagat Mavis?
Revenind la Lucy.
- Deci Mavis ti-a ajutat fratiorul sa te gaseasca?
- Mhm.
- Nu stiam ca ai un frate! Cat are? Unde invata? Cum se numeste? De ce nu vorbesti de el? Unde sta?
- Usor Lucy, prea multe intrebari! zice amuzat. Are optisprezece ani, invata de acasa. Numele lui e Natsu si sunt certat cu el, deci nu stiu multe.
- De ce v-ati certat?
Ofteaza.
- E suparat ca stau cu Mavis si nu cu el.
- Atunci de ce nu-l aduci aici?
Se intristeaza.
- Natsu nu e...prietenos. Nu mai e...
O liniste extrem de neplacuta se lasa.
- Si...Natsu...cum e?
- Hm...pai...e greu de spus. Poate fi foarte schimbator. Insa cand era mic, zambea mereu si era ca un titirez, zice amuzat.
- Cum arata?
- Are parul roz si ochii schimbatori.
- Parul roz? zice curioasa.
- Mhm. Asa il avea si mama...zice putin trist.
- S-a intamplat ceva?
Zambeste amar.
- Nimic...doar ca parintii mei...o mica lacrima i se scurge.
- Imi pare rau! si il strange intr-o imbratisare.
Sunt putini baieti cu care vorbesc, insa Zeref si Mavis imi sunt ca niste parinti. Cand am fugit de acasa, Mavis m-a ajutat foarte mult.
- Nu e vina ta.

Se uita la ceas.

- Lucy, ai cumva teme? Te pot ajuta la ceva?
- Nu, Zeref-san. Ma descurc.
- Lucy, nu e trist sa stai singura?
- Nu stiu. M-am obisnuit. Desi poate fi neplacut.
- Atunci de ce nu stai la noi?
- Nu pot Zeref-san. Voi faceti atat de multe pentru mine!
- Haide, sunt sigur ca Mavis ar fi bucuroasa.
- Um...b-bine.
- Mergem sa-ti luam bagajele?
- O-ok.
- Mavis, merg pana la Lucy, sa nu-ti faci griji!
- Da Zeref!
Cei doi ies pe usa, indreptandu-ne spre apartamentul blondei.
Inapoi la Mavis.
- Da Zeref! rasufla usurata.
- Mavis-san, il stii pe Natsu? spune tematoare.
- Da, Lissana. L-am cunoscut cand era mic.
- Ce stii despre Zeref? Cate stii de fapt, Mavis?
- Stiu totul Lissana. Stiu ca Zeref este lordul iadului. Stiu ca fratele lui e regele iadului. Stiu ca sora ta este un demon. Stiu totul.
Lissana inghetase.
- A-atunci...
- Am incredere in Zeref. Este o persoana buna! Nu mi-ar face rau. S-a schimbat, Liss.
- Este un monstru nemilos, Mavis. Nu face asta. Te va distruge! Iti va luat tot ce ai mai drag pe lumea asta.
- Nu o va face. Nu mai este acel Zeref nemilos, Lissana. E bun si intelegator. Ai incredere!
- Mira-nee stie de el?
- Mira se antreneaza cu Zeref.
- Dar Lucy?
- Lucy nu trebuie sa stie nimic. Ea trebuie ferita de toate aceste lucruri. Tot ce stie ea e ca Zeref e bun si locuieste cu mine. Asa trebuie sa ramana.
- Bine. Am incredere in tine, Mavis-san!
Revenind la Natsu.
Kyoka doarme, iar el se uita la tavan. Are totul, iar asta e deja enervant.

Zeref, cum sa renunti la toate astea? De ce? Minciunile tale amagitoare s-au dus pe apa sambetei. Iar tu ai plecat, fara vre-un regret, lasandu-ma singur. Tata, ce mai faci? De cand nu ne-am mai vazut? Iti duc dorul si vreau sa te vad. Stii unde sunt? Vei veni sa ma vezi? Te astept in liniste, diferit de cum ma stii. M-am schimbat dureros de tare, si-am ajuns fara valoare. Sunt singur, imi plang de mila-n intuneric, pasii mei pierduti aprind focul ignorantei. Sa fiu tare, sa arat impunator. Cuvantul meu e lege si puterea un topor. Dar in fiecare seara, cand singur redevin, tot cu gandul la tine si vremurile cand eram copil. Zambeam in nepasarea si nestiinta lumii crude. Ma distram cu tine si nu intelegeam multe. Dar vremea a trecut si inocenta mi-am pierdut, in lumea asta vasta, de praf m-am umplut. Si ma scutur, si ma spal, dar mai tare ma murdaresc. Cand nu esti langa mine, focul mi-l raresc. Dar cand o sa te revad, sa stie tot iadul, voi sarbatori regeste, cu foc pana-n strafundul raiului. Toti ingerii la prajit, sa ne infruptam din ei, iar oamenii pe pamant sa sarbatoreasca si ei.
Zeref, frate ignorant, la consecinte nu te-ai gandit, ci pur si simplu ai plecat.
Revenind la Mavis care este in dormitor, intinsa pe pat langa Zeref, cu aceeasi roseata ca prima data si cu aceleasi emotii. Mereu e la fel. Atat de obisnuiti unul cu altul si totusi aceste emotii reapar mereu, dandu-le impresia de un nou fenomen.
Se aseaza comod, iar Zeref vine timid langa ea. Mainile lui o mangaie usor, trimitandu-i mici fiori. Blonda se ghemuieste la pieptul sau cald si il imbratiseaza. El o saruta usor pe frunte, ca pe un copil. Se simte atat de mica fata de el, dar momentul e divin. Nu e senzatia de inutilitate, nimic neplacut. Ci din contra, se simte protejata. Este atat de placut sa il stie langa ea! Se inteleg atat de bine! Nu exista sa fie fortati sa faca ceva ce nu isi doresc. Cand se vor simti pregatiti vor mai inainta putin. Acum le este bine, nu se grabesc fara rost. Imbatata de parfumul lui mirific, pleoapele ei se lasa in jos. Caldura o resimte, atat de obisnuita, o inconjoara tacut, facand-o s-adoarma.