END ✔

19

"Stiu...". Asta e ceea ce mi-a spus. Nu mi se pare deloc in regula. Lucy, am de gand sa schimb modul in care te vor trata colegii tai. Oricine se va lua de tine va avea de suferit. Nu pot permite sa-ti pierzi inocenta. Viata e prea aspra pentru cei ca tine...
- La masa! rasuna vocea lui Zeref. Hei, Natsu! isi pune mana pe umarul sau.
- Da? spune intorcandu-si privirea spre el.
- Ce-ai patit?
- Fata aia, Lucy...e...
- Draguta?
- Diferita. Ma deranjeaza.
Pufneste in ras.
- Ce-ai, ma?
- Ai ramas acelasi idiot ca intotdeauna Natsu...spune oftand si dezabroband din cap. Ce este atat de rau in faptul ca e diferita?
Rozaliul se uita pe geam, cu bratele incrucisate la piept.
- Las-o balta.
- Dar...
- Las-o. Balta, spune accentuand cele doua cuvinte.
- Iritabilule...spune oftand. Eu si Mavis va asteptam jos.
Iese pe usa, Natsu continuand sa se uite pe geam. Aude usa de la baie deschizandu-se, dupa care o vede pe Lucy cu o rochita usor transparenta, chinuindu-se sa-si prinsa parul cu un elastic.

Se indreapta spre ea si o ajuta, facandu-i o mica codita.
- M-multumesc.
- Mergem jos?
- Um...eu nu merg. Nu-mi e foame...si...um...ai-ai putea sa-ti iei un...tricou?
- Nea, e cald aici. Si ar trebui sa mananci ceva.
- Natsu, t-te rog, i-ati u-un tri-tricou...
Se apropie de ea, postandu-se in fata sa.
- Uita-te la mine, Lucy, spune calm.
- N-natsu...
- Uita-te la mine.
Isi ridica timid privirea, uitandu-se in ochii lui.
- Prin cate ai trecut de fapt?
Aceasta tresare.
- Asta nu e treaba ta! tipa brusc si se intoarce pe calcaie pentru a intra inapoi in baie, dar rozaliul o prinde de brat, lipindu-i spatele de pieptul sau.
- Daca tu crezi ca te voi lasa sa scapi, ai gresit persoana. Ce naibii stii tu despre viata si greutatile ei? se rasteste la ea. Esti doar o pustoaica rasfatata care sta aici datorita bunatatii lui Mavis si a fratelui meu. Ai stat cumva pe strazi? Ai avut vreodata greutatea zilei de maine? continua pe acelasi ton.
Se rasuceste rapid, palma ei facand contact cu obrazul lui.
- Dar tu ce naibii stii despre suferinta? ii raspunde cu aceeasi moneda, iesindu-si din minti. Ai ramas pe strazi? Te-a dat tatal tau afara ca pe un catel? Ai fost batut? Singura persoana care m-a iubit cu adevarat a fost mama si ghici ce! A murit cand aveam trei ani! Ai un frate care te iubeste si ar face orice pentru tine! Cu ce drept te plangi tu de greutatile vietii? tipa cu putere blonda, lacrimile curgand pe obrajii ei rozalii.
Isi trace bratul din mana lui Natsu dupa care intra in baie, trantind usa cu putere si incuind-o.
Demonul cade in genunchi din cauza socului, ochii sai stand fixati pe usa.
Ce naibii stie el despre viata? Se plange ca nu toti ii cad la picioare respectandu-i dorintele...credeam ca e altfel. Cum am putut fi atat de proasta? Eu chiar am crezut ca el ma va intelege...ca ii pasa de mine...dar am gresit. E la fel ca ei! Singurele persoane in care pot avea incredere sunt Zeref La scurt timp, Natsu coboara scarile. Avea capul plecat si parea posomorat.
- Ai patit ceva?
- Asta nu te priveste, zice sec.
- Acelasi Natsu...spune brunetul oftand. Huh? Lucy nu vine?
- Cica nu-i e foame.
O, nu! Nu-mi spune ca...
- Zeref, s-a intamplat ceva? rasuna vocea ingrijorata a lui Mavis.
- Lucy nu coboara. Nu ii e foame, spune panicat.
- O, nu. Doar nu crezi ca...zice tremurat punandu-si mainile la gura.
- Merg sa verific!
Zeref alearga spre scari, urcand in graba. Intra in camera ei, dar nu este nicaieri. In acel moment, vede usa de la baie inchisa.
- Te rog spune-mi ca n-ai facut-o Lucy! zice panicat.
Se apropie de usa, auzindu-i suspinele.
- Lucy!
- Z-zeref-san?
- Lucy, te rog, deschide usa!
- S-sunt bi-bine! Nu-ti face griji!
Isi inclesteaza pumnii.

Iar o face. Este exact ca atunci.
- Lucy, deschide te rog usa...
- Nu trebuie sa va faceti griji....sunt bine...serios...
Ofteaza si vrea sa deschida usa, dar este incuiata.
- Lucy! Descuie usa!
- N-nu!
Scoate cheia de rezerva si descuie usa, dupa care intra. Intr-un colt se vede micuta blonda, plangand pe gresia rece, sprijinita de perete.
- Lucy! se aude vocea speriata a lui Mavis.
Il da deoparte pe brunet si alearga spre ea, imbratisand-o.
- Sa nu ne mai sperii asa, Lucy...ne-am facut griji pentru tine...sopteste mangaindu-i parul.
- Imi pare rau...nu am vrut sa va sperii...
Intunecatul zambete usor si se intoarce, vazandu-l pe Natsu impietrit, cu ochii atintiti pe ea.
In acel moment se incrunta, apucandu-l de umar si iesind cu el, inchizand usa dormitorului. Il impinge spre bucatarie, trantindu-l pe un scaun. Mainile sale fac contact cu masa, scotand un sunet puternic.
- Ce naibii i-ai facut? se rasteste la el.
- De ce crezi ca i-am facut eu ceva? spune rece.
Brunetul ii da cu putere un pumn in fata, acesta cazand de pe scaun.
- Idiot nenorocit...ce i-ai facut lui Lucy? tipa la el, privindu-l nervos.
Ranjeste si se ridica de jos.
- Nu e frumos sa dai in aliati...Springan.

Vocea sa diabolica isi facuse aparitia, privirea sa razbunatoare fixandu-l pe fratele lui mai mare.
- Natsu, ai cuvantul meu ca...
- Ca ce, intunecila? Esti doar un fricos care se crede puternic! Mereu i-ai pus pe altii sa-ti faca treburile murdare! Ce-o sa-mi faci? O sa te aliezi cu Acnologia? Haha, mor de frica!
Zeref stia ca asta e fix ceea ce isi doreste. Sa il scoata din minti pentru a se intoarce impotriva sa.

Are ceva personal cu mine. E atat de orbit de ura incat nici macar nu realizeaza ca vreau sa il ajut. Insa sa se razbune pe Lucy...nu il credeam atat de josnic.
- Nu cred ca tocmai tu esti in masura sa-mi spui aceste lucruri. Nu eu m-am luat de o copila fara vina...END.