END ✔

18

- Sa continuam acum. Mavis, mai vrei sa stii ceva despre Mard Geer?
- Nu. Imi sunt de ajuns aceste informatii. Acum, sa incercam pe cat mai mult posibil ca razboiul sa se poarte in lumea aceasta, nu pe pamant. Ce spui, Natsu?
Zambeste.
- Nu mai fi atat de suspicioasa. Oricum vreau ca lupta sa se tina aici. Nu am de gand sa implic fiinte fara vina, indiferent cat de josnice sunt.
- Inteleg. Are cineva o harta a acestui loc?
- Chiar aici! spune scotand-o de dupa tron si arucandu-i-o.
O intinde pe masa si se uita pe ea.
- In primul rand, vom avea nevoie de mai multi aliati. Nu se stie ce adversari am putea avea. Natsu, tu ai multe relatii si e razboiul tau! Poti face ceva in privinta asta?
Ranjeste.
- Sunt inflacarat! Igneel, voi avea nevoie de ajutorul tau.
- Nu-mi vorbi de sus piciule! Hm. Ai noroc ca esti fiul meu.
- In regula. Mirajane, Lissana, am incredere deplina in voi! Cat sunt eu plecat, voi conduceti locul asta!
- Ok, Natsu, ranjeste Mira asezandu-se tacticos pe tron.
- Razbunare placuta, ii raspunde zambind, dupa care pleaca cu Mavis, Zeref si Igneel.
Insa se putea sa am o zi perfecta? Nu. Pe holuri, m-am intalnit cu Mard Geer. Insa a venit vremea sa imi incep micutul joc.
- Mard Geer! Ma bucur sa te vad! Unde ai fost azi?
- Maestre. Lordul meu. Igneel.
Se apropie de el cu pasi apasati.
- Cine iti permite sa-mi strigi tatal pe nume? spune nervos.
- Imi cer scuze, maiestate.
- Igneel iti este superior. Sa nu se mai repete.
- Da, maestre...
Merge cativa pasi inainte, apoi se opreste.
- Cat sunt eu plecat Mira si Lissana sunt la conducere.
Il priveste cu coada ochiului, vazandu-l tremurand de frica.
- Ai grija ce faci. Are drepturi depline pana ma intorc. Daca o superi, nici macar eu nu te mai pot scapa din ghearele ei!
Spunand asta pleaca, savurand lovitura pe care i-a dat-o.

Razboiul e ca si castigat!
La scurt timp, ei ajung pe pamant.
- Zeref, sun-o pe Lucy, ii spune Mavis.
- Alo, Lucy? Eu si Mavis ne intoarcem acasa, e vreo problema daca Natsu doarme cu tine? Da, vine si el, spune razand. Bine, pa.
- Ce e asa amuzant?
- Nimic. Mi se pare dragut felul in care s-a bucurat cand a auzit de tine.
Inapoi la petrecere.
- Fetelor, m-a sunat Zeref-san, trebuie sa ma intorc acasa.
- Bine....pa Lucy!
Le face cu mana si iese pe usa.

E chiar racoare in noaptea asta!

Se plimba pe strazile pustii, cand brusc este trasa inapoi de doua brate.
Vrea sa tipe, dar vocea lui o opreste.
- Calmeaza-te! Sunt doar eu.
Rasufla usurata.
- M-ai speriat, Natsu!
O tinea strans in bratele sale, stand cu capul pe fularul sau.
- Vad ca nu l-ai dat jos.
- Mi-ai spus sa nu o fac.
- Ma bucur ca ai ascultat. Acum, ce cauti singura pe intuneric? Trebuia sa-i spui lui Zeref, oricum as fi venit dupa tine...haide, mergem la el.
- Ok.
O ia in spate si alearga cu ea spre casa.
Cei doi intra rapid pe usa.
- Yo, Zeref! se aude vocea puternica a lui Natsu.
- Lucy! tipa fericit si o ia in brate, invartind-o. Sa nu mai pleci niciodata pe intuneric fara sa-mi zici!
- Mda, vad ca nu ti-a fost dor de mine, spune Natsu dandu-si ochii peste cap.
- Nu ca nu mi-a fost, dar tu poti sa ai singur grija de tine.
Zambeste.
- Poate o sa stau aici o perioada.
- Ce? spune Zeref socat.
- Calmeaza-te, glumeam! Oricum am treaba. Si stii asta foarte bine.
- Lucy, te deranjeaza daca Natsu doarme cu tine in noaptea asta?
- N-nu. E in regula.
Roseste usor si se uita in jos.

Nu am mai dormit cu un baiat. De fapt, singurii baieti cu care vorbesc coerent sunt Zeref si Natsu.
- Pitica s-a rusinat? rade Natsu.
Blonda se bosumfla.
- Eu nu am mai stat cu un baiat...
Se opreste din ras si se uita surprins la ea.
- Nu?
Da negativ din cap.
Zambeste.
- Cati ani ai tu Lucy?
- 16...
O mangaie usor pe cap.
- Nu-ti face griji. Suntem prieteni, nu?
- Mhm.
- Pai, eu merg sus. Sa nu intri in baie, Luce.
- O-ok.

Fata asta e destul de interesanta, as putea spune. E diferita fata de cele pe care le-am vazut pana acum. Imi aminteste de mine cand eram mic si nu stiam mare lucru despre viata.
Totusi, n-am de gand sa o las sa fie lovita de greutatile vietii. Vreau sa o pregatesc. Ma deranjeaza sa stiu ca lumea va continua sa-si bata joc de ea. Voi schimba asta, se gandea rozaliul.
Ceva este ciudat in legatura cu Natsu. Am vazut privirea aia. Pune la cale ceva. Insa am putut vedea durerea din ochii lui. Ceva in legatura cu Lucy il face sa fie asa. Nu stiu de ce, dar cred ca ii e mila de ea. Si nu stiu unde va duce asta, isi spunea ingrijorat Zeref siesi.
- Zeref! il scoate vocea lui Mavis din transa.
- Da? spune ingrijorat.
- Nu pot sa scot tava! E grea si ma frige!
Zambeste si rasufla usurat.
- Vin imediat.
Sus, la baia din dormitorul lui Lucy, se aude un ciocanit in usa.
- Da?
- N-natsu, poti sa te grabesti te rog? Am nevoie la baie! aude vocea sfioasa a lui Lucy.
- Imediat!
Iese de sub dus luandu-si boxerii si pantalonii trei sferturi, dupa care iese din baie.
- Poti sa intri.
Privea in jos rosie la fata, incercand sa-si acopere privirea cu mana.
- M-mersi.
Ma amuza prea tare fata ei, nu ma pot abtine sa nu rad!
- D-de ce razi?
- Scuze, doar ca esti asa mica si inocenta, parca ai fi un copil!
- Si asta e rau? spune uitandu-se la el cu ochii ei mari, ciocolatii.
Se opreste o secunda, dupa care ofteaza.
- Nu stiu. Insa ai grija. Nu fi credula. Lumea e rea, mai rea decat ti-ai putea imagina vreodata.
Se uita atenta la el, apoi isi pleaca capul.
- Stiu...mormaie, dupa care intra in baie.